Poezie

Magia nopților cu lună

1 min lectură·18 august 2008

Mediu

Din flori de tei făcut-am scară

Să urc la lună-n astă seară,

Să-i pun cunună din iubire,

Să-mi dea eterna ei sclipire.

Încep să urc vântul mă bate,

Se-agită inima, se zbate.

Mi-e teamă n-am să reușesc

Spre tine drumul să-mi croiesc.

Încet urcând teama dispare,

Privesc uimit cât ești de mare,

De raze mici ești luminată,

În noaptea veșnic înstelată.

În fața ta tremur de frică,

Cununa ce ți-am pus e mică.

Credeam că ești doar o copilă

Tăcută, mă privești cu milă.

-Eu sunt bătrână și ridată,

În noaptea rece sunt uitată,

Doar voi, poeții, îmi dați viață,

Și-a ta cunună mă dezgheață.

Mâna întind să te ating,

Dar stelele tresar, se sting,

Se frânge scara cad din vis,

Pe-a ta cunună ce-am promis.

001.578

Ene Adrian Daniel. “Magia nopților cu lună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-adrian-daniel/poezie/1797501/magia-noptilor-cu-luna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.