Poezie
Derdelușul
1 min lectură·
Mediu
Fulgi de nea neîncetat
Se așează lin pe ramuri,
Este larmă mare-n sat,
Toți copiii fug pe dealuri.
Pe zăpada încă moale,
Se văd urme ruginii
Ce dispar până sub poale
La pârtia dintre vii.
Micul deal parcă-i un munte
Pentru pașii lor micuți,
Cu sudoarea râu pe frunte
Urcă-ntr-una, merg tăcuți.
Dar, ajunși pe coama mică,
Zarea-n brațe o cuprind,
Pe sănii fără de frică
Vin la vale chiuind.
Vântu-i rece, suflă tare,
Ace în obraji se-nfig,
Se topesc, magia-i mare,
Zboară călărind în frig.
Ei se cred într-o poveste
Cu prințese, feți-frumoși...
Spulberând neaua pe creste
Trec prin timp, gălăgioși.
Derdelușul brusc se-nfundă
Într-un morman de pământ.
Doar o clipă, o secundă
Cavaleri ai iernii sunt.
Toată ziua până-n seară
Dâmbul stavilă-l atacă,
Iarăși urcă, iar coboară
Dincolo de el să treacă.
Bate clopotul de-aramă,
Astăzi lupta au pierdut.
Pleacă acasă fără teamă,
Mâine o iau de la-nceput!
002086
0