Poezie
Steaua nopții
1 min lectură·
Mediu
Am văzut o stea aseară,
Din neant a evadat,
Strălucea ca o comoară
Pe cerul întunecat.
Avea inima de gheață,
Rochie din praf stelar,
Prin negură fără viață
Zbura rătăcind hoinar.
Trena, șir de nestemate
Plutea lin în urma ei,
Culori vii pierdute-n noapte
Se topeau în ochii mei.
Tot umblând prin universuri,
Mii de ani a rătăcit,
Căutând cărări din versuri
Scrise-n zori sau asfințit.
Te apropii, simt răcoarea
Ce mă-nvăluie ușor,
Cum agită valul marea,
Mă străbate un fior.
Te aștept într-o grădină,
Sunt bătrân și mă frământ,
Când sorocul o să-mi vină
Lasă-mă pe-acest pământ.
Steaua nopții lină pică,
Întind palma să o prind,
Și în mână fără frică,
Haos, univers , cuprind.
002.059
0