Poezie
Sacru & profan
1 min lectură·
Mediu
În fiecare zi încep să urc
pe scara cerului lui Iacov
precum Bonaventura în extaz
să-mi spăl fața în răsărit
mâinile prin raze
să-mi șterg conturul nopților de pe chip
cearcănele în care mi se opresc întrebările
ridurile căutărilor prin ruinele lumii
în tăcerea dimineții descoperit de umbre
pe trupul meu lumina se așează
să-mi contureze imaginea
mă descopăr cu fiecare răspuns
tânăr cucerit de primăvară
primesc binecuvântarea
să mă desprind
păstrez imaginea cerului
locul gândurilor mele
pe planșa zilei din fața mea închid un cerc
soarele ieșit din ochiul meu
în mine i-a rămas lumina
discul lui Aton
îmi voi face portretul din linii simple
tot ce văd înafară în mine se transformă
vine din altă lume
001676
0