Poezie
O rază
1 min lectură·
Mediu
o rază mă poartă prin toate locurile
patruzeci de ani prin deșertul căutărilor
pedeapsa mea meritată
dezbrăcat și desculț merg
să cunosc lumea
să-mi bătătoresc tălpile pe drumuri
genunchii spre salvare
pe pământ sunt toate ca-n Divina Comedie
din care Beatrice a dispărut cu averea feminității
pentru o schimbare înafară
descopăr Purgatoriul
la intrare stau
ultimele cuvinte înainte de cădere
de înălțare
două direcții cu sens unic
într-o permanentă așteptare spitalul lumii
înăuntru
saloane murdare atârnate de priviri disperate
cu miros de pâine stricată
paturi îmbibate cu urină
pe care stau cerșetorii de zile și ascultă
dialoguri chirurgicale peste inimi descoperite
ustensile medicale aruncate-n cutii de conserve
cadavre în descompunere
ascunse în groapa comună a Infernului asfaltat
acoperit cu un hotel de cinci stele
arcuri de triumf și catedrale
unde se roagă cei ce așteaptă ziua
flacoane cu sânge intoxicat
plămâni aruncați spre Paradis
în labirintul disperării
o rază înaintea mea
altfel nu văd decât stele
locuri pe unde s-a spart cerul căderilor
023.583
0
Câtă neliniște, nesiguranță și durere în cuprinderea poemului și totuși speranța, salvarea vine de la lumină, de la \"o rază mă poartă prin toate locurile\"(...)\"pedeapsa mea meritată\"
Final reușit,\"locuri pe unde s-a spart cerul căderilor\"
Cu toată sinceritatea, domnule Marius,
Felicitări!
Teodor Dume,