"Încă un deșert" – 20660 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
LSLuis Sepulveda
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...
4 poezii, 0 proze
DBDino Buzzatti
Dino Buzzati Traverso, (n. 16 octombrie 1906 la Belluno, d. 28 ianuarie 1972, la Milano), a fost un jurnalist, scriitor și pictor italian cunoscut în principal pentru romanul Deșertul Tătarilor. Dino Buzzati Traverso se naște la 16 octombrie 1906 la San Pellegrino (Belluno). Părinții săi, Giulio Cesare Buzzati și Alba Mantovani sunt de origine venețiană având domiciliul stabil la Milano, Piața San Marco nr. 12. Dino este al doilea născut din 4 copii: Augusto (1903-?), Angelina (1904-2004) și Adriano (1913-1983). Tatăl său este jurist și profesor de drept internațional la Universitatea din Pavia și la Universitatea Comercială Luigi Bocconi din Milano. Mama sa, Alba, este descendentă a familiei nobile dogale Badoer Participazio. În 1917 casa familială din San Pellegrino este ocupată de către forțele austriece și este considerabil deteriorată. O parte a bibliotecii familiei este transferată la Viena. Încă de la o vârsta fragedă Dino manifestă un interes deosebit pentru poezie, muzică...
3 poezii, 0 proze
DADelmira Agustini
Delmira Agustini (1890 în Montevideo — 1914) a fost o poetă uruguaiana. Una dintre personalitățile literare feminine însemnate ale continentului sud-american. Născută in Montevideo (Uruguay) din părinți de orginie italiană, Agustini a fost un copil precoce înca din primii ani de viață. Ea a început să scrie poezii de la vârsta de 10 ani și tot atunci a avut primul contact cu limba franceză, muzica și pictura. Ea s-a măritat cu Enrique Job Reyes pe 14 august în 1913. Căsnicia lor n-a durat mult pentru că la mai puțin de un an divorțul era deja finalizat pe 5 iunie, 1914. O lună mai târziu, Reyes o omoară pe Agustini împuscand-o în cap după care se sinucide. Lirica ei este vitalistă, pasională, de o deplină sinceritate a sentimentelor, notabilă prin stil și perfecțiune formală. Opere Cartea albă (El libro blanco) - 1907 Cântecele dimineții (Cantatos de la mañana) - 1910 Caliciile deșarte (Los cálices vacíos) - 1913 Mătăniile lui Eros (El rosario de Eros) - postum 1924
3 poezii, 0 proze
incognito subtil
.fost nimic .inca nimic...
3 poezii, 0 proze
TBTudor Ioan Bogdan
Inca un frate, casatorit, studii universitare
35 poezii, 0 proze
andreea mihai
studenta,dar inca un copil cu capul in nori
6 poezii, 0 proze
CZcristi zamfir
sunt un om normal cu obiceiuri normale si inca un mare admirator al poeziei
48 poezii, 0 proze
RNRalu Nantu
am o mie de vise si un dumnezeu care le pune in ordine am putin mai putin de douazecisicincideani am parul balai am un plans de copil n-am inca un copil am un barbat pe care il scriu si care ma scrie am multe de scris acum va iubesc
6 poezii, 0 proze
Ssalonikia
Stiu ca nu am venit la un parking,dar vreau sa parkez sufletul meu linga ale voastre! Exista inca un loc liber? (va rog sa ma scuzati pentru scrisul meu,dar lipsesc de la Romania 21 de ani si am sa merg acolo 14 ani,sper ca scriind aici o sa-mi amintesc din nou sa gindesc romineste,sa scriu romineste,sa gasesc in mine cuvinte de care am uitat...) Va amultumesc pentru locul de parking,o sa am grija sa nu arunc gunoaie:)
1 poezii, 0 proze
CMchivaran marius
Tata mi-a spus ca menirea unei persoane este aceea de a creste un copil si a planta un copac.Altfel acea persoana nu poate aspira la rangul de OM.Astfel incat,eu nesadind inca un pom si necrescand un copil,nu stiu cum as putea completa aceasta biografie avand inima impacata.Eu,ca si OM,inca nu exist.
9 poezii, 0 proze
Încă un deșert
de Alex Oberlander
prima lumină. mă aprind electric un ochi roșu mă prăvălesc înainte pe stradă unii spun că merg încă patruzecișișapte de pași fără să mă sparg memorez picăturile de ploaie depășesc limita...
prin somnul Peninsulei
de Dana Banu
cum ar fi să cobori scara înspre mare și să găsești acolo un deșert de cuvinte pustiitor din cercul roșu am scos un copil cu o pasăre vorbitoare pe umăr nu vom mai fi triști elian și nici nu vom mai...
Loz în plic
de Radu Tudor Ciornei
undeva există o câmpie care cântă sub zăpadă există un deșert care visează apele dedesubturilor de verde orbul cântând răstignit pe culorile curcubeului predica multimilor despre nemurire în fiecare...
Locul unde nu pot trăi doi
de paul mihalache
Acolo e un loc pe care mi-ar plăcea să-l revăd. Văzut de sus, semăna perfect cu o barcă. Iar casa, cu hornul ei nefiresc de înalt, ridicată dintr-un singur trunchi, acolo unde florile sălbatice și...
zacharias
de heghedus camelia
în cercul meu cu centrul pretutindeni bate vântul (gellu naum) * în răcoarea obscurelor căutări printre oameni grăbiți lucruri speriate și fapte semiîntâmplate lumea copac înfrunzește ascund la...
Nunta perfectă
de Mihaela Rascu
Vărul Andrei se însura. Privind invitația elegantă, dantelată, închisă cu un fluture delicat, mov cu borduri aurii, Andrada simți cum îi vine să țopăie de pe un picior pe altul de bucurie. Nu pentru...
prostia omenească
de Ion Creanga
A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci și...
o poveste despre un singur punct
de Luna Tudor
tu ai vândut marea. în ziua în care am băut soarele și ardeau toate vocile din sângele meu cerul era plus infinit tu tu ai vândut marea buzele mele crăpate mi le-am mușcat în deplin deșert ard...
Ihtys
de Emil Iliescu
În acel august vara sfâșiase ca într-o ceartă conjugală cămașa imaculată a cerului, îmbrăcându-se brusc în toamnă, spre disperarea pescarilor locului. Numai soarele, palid ca un fluture de noapte,...
Coșmarul
de Mihai Gindu
Am parcurs, cu mare greutate, sute de metri dintr-o pădure pustie, stranie, lipsită de viață. Îmi curgea sânge din piept, căpătasem o rană adâncă ce, în pofida bandajelor improvizate din plante, încă...