"[urcăm până la ultimul etaj]" – 13152 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
LMLucian Munteanu
LUCIAN MUNTEANU Pseudonim: Noru Silvan Născut la 4 noiembrie 1933 la Sibiu. De religie greco-catolică (după mamă). Școala primară mixtă „Ion Angelescu” din Sibiu. Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1951). Licențiat al Facultății de Medicină Generală din cadrul Universității „Iuliu Hațieganu”. Medic-șef al Școlii Militare de Ofițeri din Oradea, până în 1966, când renunță la calitatea de ofițer medic, redevenind civil. Urcă treptele profesionale până la gradul de medic primar, câștigând competență în Balneo-Fizioterapie și Recuperare medicală (Băile Felix 1972-1982), apoi în Geriatrie (până la pensionare, în 1995). Susține că a învățat Medicina, nu a tocit-o. Cunoaște mai multe limbi. Colaborator, cu epigrame, poezii, eseuri, traduceri, interviuri, aforisme, conferințe, semnate cu numele propriu sau cu pseudonimul Noru Silvan, la radio, TV, în diverse publicații din țară. Membru fondator al Clubului Umoriștilor Bihoreni, al Cenaclului Epigramiștilor „Cincinat Pavelescu” din...
14 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
Rasul Gamzatov
Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...
1 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
DUDorina Ana Urcan
Ieri m-am născut, un mic rubin, din lacrimă de înger plâns, crescut-am zâmbet, sau suspin, și-n vis, adesea m-am ascuns. Azi, doi rubini la rându-mi cresc și-i spăl cu lacrimile-mi vii, din seva mea le dăruiesc puterea sfântă de-a iubi.
22 poezii, 0 proze
BIBarbieru Liviu Ion
Am urcat esec cu esec...scara succesului
1 poezii, 0 proze
SMschiopu madalina
Sunt un om care urca si coboara trepte; toata viata mea se afla pe o scara catre cer. Privirea din sulfet mi-e indraptata in sus, chiar daca ochii mei privesc in toate directiile. Dupa o lupta cu treptele nu mi-am pierdut speranta de a sta pe una dintre ele, fie ea si cea mai de jos.
11 poezii, 0 proze
RPrelu purcareata
mai cad lacrimi , mai urmam un vis , am vrea sa credem ca viata isi urmeaza cursul , dar nu e decat o curgere
17 poezii, 0 proze
ASana sofian
Văzusem ochii tăi într-o dimineață cu ceață urcau muntele de gheață m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îți va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda și smulge-i pilonul de sub picioare să ne fim ploaie și soare pe veșnicie...
239 poezii, 0 proze
Platon Ovidiu
Sunt nascut la rascrucea a 3 rauri , pe o stanca autohtona numita Onesti , din care s-au rupt mici fire de nisip ce astazi sunt munti dar si prapastii... In momentul in care am cazut de la sanul mamei am ajuns pe celebrele scari ale cunoasterii numite "scoala" . Am tereminat de urcat primul si al doilea nivel al acestora cu brio si chiar la al treilea nivel nu pot spune ca am facut febra musculara dar oricum au cerut din partea mea mai multa convingere si forta . Am terminat al treilea nivel de scari cu 9.70 ,inscris pe spate , ca doar acesta e numarul meu de "atlet" . Momentan studiez inceputurile gindirii "iubind-o pe Sofia" ... Sunt un romantic cu o sabie de foc si ura in a sa mana ...si cam asta ar trebui sa tineti si voi in mana cand cititi ce am de spus ....
6 poezii, 0 proze
[urcăm până la ultimul etaj]
de Daniel Dăian
situat într-o cifră impară treaptă după treaptă din palmele noastre se revarsă frica ca un animal din trecut suntem o realitate care s-a săturat să mai țipe EU sunt poem! amănunt și albastru...
când am uitat de noi a venit
de Stanica Ilie Viorel
ziua în care n-am mai fost ce-ai vrut tu să-ți fiu a fost ziua în care n-ai mai fost ce-am vrut să-mi fii și-am părăsit chipurile ce mi le imaginam că stau peste noi privindu-ne din balcoane d’aia...
poem of a woman
de tania cozianu
ea își decorează duminica în mătase albă înșiră pe covor scrisorile de dragoste rien de rien le leagă cu panglică satinată non je ne regrette rien surâde și-adună părul la spate diseară citesc truman...
Avortul
de Gabriela Ilisie
Nu știu cum am trăit toți acești ani… cum am putut să trec peste coșmarul care m-a făcut să vărs atâtea lacrimi în mine și de ce nu au dat pe dinafară… nu știu! N-am știut… Tânără, însărcinată,...
În obrazul meu ninsese proaspăt
de Ruxandra Magdalena Manea
Într-o toamnă, un orășel călătorește într-un oraș. În acea zi, și străzile și bulevardul cu tei și-au făcut cuferele și au încuiat. Cheia au pus-o în buzunarul hainei. În buzunarul hainei de la piept...
bolnav și inconștient
de Daniel Dăian
cu bocancii ajunși la limita puterilor am urcat până la ultimul etaj al calendarului și am bătut cu pumnii în inima cuiva până a deschis înăuntru nu mă aștepta aproape nimeni de care să mă pot agăța...
Cadoul de Crăciun
de CSF
Era noaptea târziu și afară zăpada încălzea o lume altfel rece. La ferestrele de pe strada 1. Decembrie strălucea lumina becurilor ne-economice, iar dintr-o fereastră deschisă răsunau glasuri...
Am fost norocos
de ștefan ciobanu
Am fost norocos, cum am zis și în titlu. Mi-am putut vedea dinții cum cad ca niște țigle. Eram la malul mării în camera cu o mie de pereți, fostul propietar încă atârna spânzurat în cureaua galbenă...
Din, Prin, La, Dela (!)
de Dragoș Vișan
Din Prin La Dela {ultimele două, personaje suspuse pe bloc} Din o luă pe colț, la stânga. Urcă scările cu rapiditate. Pe după ușă, Prin îl văzu și se cruci. Din își căra o valiză târând-o cu greutate...
„ Porcul - Chiar dacă unii sunt mai scunzi și alții mai înalți, Cerul e la fel de sus pentru toți”
de Robert-Marius Dinca
Porcul, pe numele lui adevărat Ion, fusese încă de mic un fel de Godzilla printre tovarășii de joacă. Mama lui spunea că e bine făcut, are oasele mari căci semăna cu taică-su, dar Ion nu avea de unde...