Zina Lupulescu

Evident, pasajul cu Bukowski nu e un mesaj de contestare a marelui poet și nici de negare a alcoolului ca sursă de inspirație. E o săgeată către acel arogant creator de conținut care nu are în comun cu Bukowski decât consumul de alcool.
DA, m-ați citit corect, este aici și o defulare în contra la cineva (cum ar zice Mița) care mă calcă direct și mai ales indirect pe nervi.
În orice caz, plăcut surprinsă de vizita dvs., e o zi mare pentru mine!
Mulțumesc.

...aveți dreptate, nu se cuvenea să trivializez. Rezon!
O întamplare adevărată, în loc de mai multă cenușă în cap:
Deunăzi mi-a venit dor de poezie bună.
Am dat pe Google "Liviu Nanu" și a apărut ...un antrenor de baschet! ..din Roșiori, poza seamănă... Cam multe coincidențe ca să nu fiți dvs...Dacă așa stau lucrurile, vă felicit pentru talentul multidisciplinar!
Dacă nu e cazul, puteți să-mi aruncați mesajul la coș.

...ne mai imaginam cateodata si lucruri care nu neaparat ne plac.
Bine ca e doar un exercitiu de imaginatie.
Va multumesc pentru implicare.

Aveți o fantastică propensiune pentru detaliu, fapt pe care îl admir.

În principiu, pentru o bună asemănare, nu trebuie neapărat să epuizam TOATE aspectele de comparat. Dacă un aspect nu ar fi tocmai așa ca în realitate, comparația poate fi totuși plauzibilă, în ansamblu.

În realitate, din ce am văzut eu în filmările propagandistice din Coreea de Nord, apariția dictatorului declanșează o reacție de entuziasm isteric. Respectivii nu se sfiesc, ba chiar se străduie să-și arate, într-un mod cât mai convingător, cu lacrimi în ochi, adulația pentru tovarășul suprem.

S-ar putea argumenta mai degrabă că respectivii adulatori (sau măcar parte din ei), chiar sunt sinceri în manifestările lor. Eu cred că reacția e falsă, pentru că respectivii nu au alternativă. Această falsitate am încercat eu să o evidentiez, sarcastic.
Deci, în esență cred că suntem de acord, doar că privim această realitate din unghiuri diferite.

P.S.
E bine totuși că nu ne-am erijat într-o analiză, pe bazele cunoașterii empirice, a reacției adolescenților la vizionarea filmelor pentru adulți...

În avalanșa asta de inteligență artificială, care e gata să ne ia la vale, mai scap și eu câte o prostioară naturală... :)

Cu certitudine stelele dvs nu se vor stinge niciodata...

Trebuie sa recunosc, resemnata dar si cu un oarecare dram de invidie, ca eu nu as fi putut scrie un asemenea poem! Fie macar si pentru faptul ca nu am auzit sa existe barbati gonflabili...

...pluralul lui Vlad Țepeș este Vlad Țepeși sau Vlazi Țepeși?
La Cuza stau si mai rau, ca nu am nici macar o varianta plauzibila, toate la care m-am gandit suna aiurea!
Eu sunt tentata sa spun ca mai bine se intorceau Prutenii, ca plural de la Pruteanu (si chiar avem mai multi, putea veni si George si Aglae) iar astfel diversificăm si fronturile unde merită luptat... pentru extra dramatism.
Iertati-ma, stiu, ar trebui sa fiu mai serioasa... dar e vineri spre sambata si chiar am un pahar de vin bun. Doar o vorba va mai spun:
Sanatate si Hai Romania!

Cu precizarea despre eroarea respectiva, poezia e si mai savuroasa.
Va las, ca poate am abuzat.
Cu mare respect.

Musai sa zic: aveti, domnule, combinatia asta tragi-comica de-a dreptul mortala. Am ras... cu lacrimi.
Multumesc. Sincer!

Am pescuit la intamplare si mi-a placut. Adica o surpriza (in sfarsit placuta). Vorba ceea: Never say “never”…
Va urez o viata lipsita de balonari.
PS. Curiozitate tehnica: mingea de 35?...

[iarasi lipseste o parte din comentariul meu... lipesc aici partea care a disparut]

Mi-am abandonat câteva ciorne și într-un sertar ca niște bombe cu ceas. Dar până când, până unde să le tot catapultez? Nici scrisoarea deschisă nu am publicat-o...
In fond site-ul este pe mâini bune, „starea de bine” tronează, producția literară la hectar este la cote lăudabile. Avem contribuabili/contribuabile care au publicat deja de vreo `jde de ori mai mult decât Eminescu în viață! Dar mai presus de toate e ...liniște! Unele adevăruri... mai bine să rămână nespuse. Conu’ Leonida e fericit că reacțiunea a trecut. Ce altceva ne-am putea dori? Nu putem decât sa ne mândrim!
Deocamdată sunt într-o comă auto-indusă, cu vagi semne vitale, doar atât cat să nu tentez deconectarea de la aparat.

PS. Replica Elenei Ceaușescu nu este fictivă, e din filmul „procesului”. Nicu se apăra în continuare, cu naivitate... Istorie dureroasă.

... (initulat "Tactica pârjolului nu e pentru cele slabe de inimă") ...îi văd capul pe site-ul nou, dar nu apare la locul unde trebuie...
Să fie o problemă tehnică demnă de semnalat sau doar trafic în vamă pe fondul lipsei de personal?
O să creadă domnul Dragoș Vișan că mă țin cu nasul pe sus...

Domnule Dragoș Vișan,
Entuziasmul dvs. este aproape molipsitor. Vă admir pentru faptul că v-ați descoperit și cultivați o pasiune. Cred că sunteți părtinitor cu laudele în cazul meu.
Implicarea mea aici este sub egida temerii că poate într-o nefastă zi editorul se supără pe mine și începe să-mi taie din degete. Doar așa, ca să-mi arate că poate. Iar pe mine mă sperie tactica tradițională a pârjolului (aplicată nu demult de un poet foarte bun, dar prea caustic în critici). Mă atașez de lucruri. Mi se pare că e un defect. Controlorii de trafic mizează pe asta.
Evident, Zina Lupulescu e născută într-o zodie războinică, dar nu din familia Ecaterinei Teodoroiu, mai degrabă din familia Mița Baston, Didina Mazu...

Sa fie vorba aici de unul din acele evenimente astronomice care ne răstoarnă toate ipotezele despre viață? Evident, dvs. aveți întotdeauna dreptate, după cum o demonstrează si acest accident.
Daca într-adevăr tehnicul e de vina, si cu atât mai mult daca sunt eu, va prezint scuzele mele.
Sănătatea e valabila, va doresc asemenea.

Urmează partea care nu s-a teleportat din mesajul meu pentru domnul Dragoș Vișan:

„Într-adevăr, metafora piticilor de grădină e împrumutată de la un Făt-Frumos. Mie îmi sunt dragi, că sunt năstrușnici. Mă bucur că aveți umor in viziune.
Eu zic să nu vă mai riscați cu steluțe. Frecvența asta poate da naștere la bănuieli: DV este ZL!?!?”

...nu știu de ce, dar de ce nu?
Să fie din cauză că am făcut o referire la Făt-Frumos, marcă înregistrată?
Cred că nu are rost să întreb, si poate că e un semn bun...

Va mulțumesc, mă faceți sa mă simt ca Alba ca Zăpada, chiar si când nu merit...

... era sa zic imbarbatare, dar cu imbarbatarea mea se ocupa altii... :)))

Va rog sa nu va sfiiti cu sfaturile, in cazul dvs. am incredere ca aveti o intentie reala de a ajuta.
Cum credeti ca ar suna mai bine versul cu pricina?

Îmi pare rău să aud că aveți probleme, mai ales că am observat câtă energie investiți aici.
Eu sunt nouă în zonă, și nu prea am mare lucru de pierdut. Mi s-au refuzat niște comentarii, nu știu de ce (poate totuși l-ar fi liniștit pe domnul Leonard Ancuta, că unele erau pe pagina domnului Bogdan Geana, deci nu am comentat doar la FRR...), dar nu mi se pare așa de grav ca dispariția unor poezii foarte bune.
Unui comentariu mai sus, chiar pe pagina asta (Rezumat „Dragoș Vișan, Ottilia Ardeleanu, SIV” la data 27 Apr.23 06:20) i-a fost tăiată o bucată în care vă mulțumeam pentru sprijin și îmi exprimam speranța că nu o să vă dispară poeziile. Tristă premoniție...
Dar paza bună trece primejdia rea! Probabil că CNA-ul s-ar fi sesizat oricum pe tema viziunilor mele extremiste... :)))

Vă mulțumesc pentru complimente (sunteți extrem de generos!), dar mai ales vă mulțumesc pentru mesajul foarte echilibrat de dincolo de complimente. Chiar îmi era dor de un punct de vedere detașat, axat mai degrabă pe conținut decât pe suspiciuni la adresa identității sau sexului meu. Încercările astea de a-mi ridica fusta deveniseră de-a dreptul insuportabile.
Problema dispariției poeziilor mi se pare suficient de serioasă pentru a publica o scrisoare deschisă. Voi face asta după un scurt răgaz, timp în care sper să pot lăsa la o parte orice reminiscențe de mânie. Subiectul e mult prea serios, nu trebuie să sfârșească într-o serie de înghiontiri prin comentarii de subsol.
Orice scriitor, oricum evoluează sau sfârșește, are dreptul să i se păstreze creația. Am avut scriitori nebuni, sau și mai rău... extremiști de la stânga la dreapta, îngropați la cerere cu svastica pe piept sau comuniști privilegiați... Însuși poetul național a sfârșit la casa de nebuni (și ne-a rămas întrebarea blestem dacă a fost nebun sau nu)... Dincolo de toate astea, opera trebuie să supraviețuiască, nu mai aparține trupului lumesc, condamnat decăderii, ci unui „cloud”, accesibil in perpetuitate.
Scuze pentru sentimentalismul ăsta de modă veche. Perspectiva pierderii unui poet chiar mă întristează.