Zina Lupulescu

...sa cerem dedicații, dar, ca o favoare, in amintirea vremilor trecute, o puteți re-posta pe aia cu mistrețul din parcul IOR, va rog?

…pentru expresii vulgare? Din cauza lui "popou"?
Maestre, ați devenit ultra grijuliu cu propriile exprimări? Semn bun!

Mi se pare foarte reusit acest poem.
Daca totusi ar fi sa-i caut nod in papura as avea doua observatii minuscule:
1. Strofa 3, versul 3... este "ca" sau "că"? Parca merg amandou, dar in funcite de alegere, as face totusi modificari la ultima strofa, cu prioritate primul vers din ultima strofa
2. Punctele de suspensie apar de 5 ori... Chiar e nevoie?

Felicitari!

Nu am vazut padurea din cauza copacilor... :)

sa inteleg ca erati ceeea ce astazi numim... un "aplaudac"? Dar unul care isi facea datoria nu neaparat din convingere, ba era mai degraba preocupat de experimentari paranormale. Amuzanta ipostaza descrisa.
Va marturisesc cu sinceritate ca nu m-am gandit ca intr-o zi voi citi, legat de textul ăsta arțăgos, părerea unui om care a fost atat de aproape de miezul problemei in realitate. Oare cum s-a vazut caderea omnipotentilor in randurile celor din aparatul lui proxim? Panica, frica de razbunare? Vreun sentiment de vina? O revelatie?... "stiam ca va veni si ziua asta si iata ca a venit!"
Ar fi o idee de poezie, dar nu am trairile din interior...
V-a placut ceva anume la prostioara asta care am scris-o eu?

... eu as zice sa nu treceti poezia pe locul doi, cred ca va subestimati realizarile in poezie. Sper ca nu le supraestimati in proza (recunosc, eu vin pe site pentru poezie, am cam sarit peste postarile de proza).
Imi place in special strofa 3, se incheaga coerent cu ideea asta a pierderii, a raului individual care prolifereaza intr-o lume rea.
Cu respect,

... ideea e invelita in lumini/imagini/contraste interesante.
Parca strofa 2 ar merita revizitata, e cam contorsionata.
Strofa 1 mi se pare cea mai reusita.

Iaca s-a intamplat sa va citesc si eu, sper ca e ok.

...domnule Ionut Caragea, e buna poezia? Ce credeti?
Pentru ca, sincer, daca am o retinere (multi ar spune justificata) in a admira comportamanetul autorul, am o dificultate in a-i ignora creatiile.

P.S.
Stiu, faptul ca i-am admirat deschis poeziile m-a plasat direct in boxa acuzatiilor cu eticheta "clona". Dar asta ar intra, firesc, tot la categoria vânare de autor, nu de text.

…eu cred ca admirația pentru creație este bine meritata.
Fiecare cu pasarelele lui/ei, domnule Stanica Ilie Viorel.
Îmi place poezia asta, si stilul ăsta al autorului in general, cu alegerea unor cuvinte care te surprind la fiecare colt.
Înțeleg de ce unora li se pare prea mult, câteodată parcă ar fi o distilare împinsă la extrem. La noi in Ardeal palinca se distilează de doua ori, dar am auzit de băuturi care se distilează de 6-7 ori... cam mult, ar spune ardelenii.

Am citit mai multe creații pe pagina dvs. si am constatat simplitatea poeziilor, iar simplitatea are frumusețea ei, ca in cazul de față. Dar de multe ori e o simplitate aparentă, care te pune pe gânduri. Am să le citesc pe toate.

Domnule Ionuț Caragea, salcâmul african (Vachelia tortilis) ajuns la maturitate are si crengi groase aproape orizontale, iar diverse feline se cațără si se tolănesc pe ele. Google est gata, ca de obicei, sa îmi sară in ajutor cu fotografii de la fata locului.
Dar de ce sa alunecam pe panta asta a argumentelor menite sa demonstreze niște detalii tăgăduibile?
Eu m-as concentra mai mult pe imaginea asta a unei îmbrățișări oarecum neîmpărtășită… C-o fi salcâm sau baobab, copacul ăsta poetic, in nemișcarea lui, se bucura de prezența leoaicei. E un gest de tandrețe inofensiva pentru o iubita, fie ea si o felina…
Cat despre temele “fumate”, arătați-mi mie o poezie pe o tema care nu a fost fumată deja.

P.S.
Am glumit, nu am intenția sa mă duelez cu persoane pe care le apreciez, si cu atât mai puțin folosind un șubler...

Sunteti consecvent in a-mi degusta incercarile pe latura asta mai “soft”…
Va multumesc pentru link, intr-adevar, intersant. Am cautat si am gasit mai multe creatii ale lui Adrian Borda. Din ce am gasit, am observat ca personajele lui au ca fundal tenebrele orasului. Eu mi-am imaginat poezioara intr-un cadru rural, mai aproape de natura.
Dar un fel de romantism cu tenta de regret sau disperare parca strabate din toate, si cam asta am incercat si eu sa transmit.
Multumesc pentru vizita !

…chiar daca asemanatoare, sunt doua instrumente diferite, ca dimensiune, (in consecinta) ca profunzime a sunetului, ca nivel de slefuire (o cautare pe Google va poate arata imagini edificatoare). Contrabasul mai e cunoscut popular ca “gorduna mare”.
La atacul broancelor, care sunt niste instrumente populare mai din topor, mai vulgare, se cuvenea sa raspund cu un zumzet de gorduna, ca sa fiu in ton... A la guerre comme a la guerre!
Contrabasul, cu coapsa lui voluptoasa, isi pastreaza sunetul mai adanc pentru placerile sofisticate ale iatacului, in toamna tarzie care se intrevede. Cat o mai creste pipirigul…
Imaginea asta a coapsei de contrabas, proaspat suprapusa pe realitate cu ocazia dezgroparii acestui poem, imi aminteste ca nu mi-ar strica sa trec pe la sala de fitness un pic mai des… :))
Multumesc pentru sugestie, suna mai bine primul vers, am schimbat intocmai.
Buna intentie razbate clar din observatiile dvs si va sunt recunoascatoare pentru atentia care mi-ati acordat-o.

PS
Nu stiu daca eu am voie sa trimit link-uri, nu vreau sa gafez… dar pe youtube gasiti un clip cu niste codreni de-ai mei de la Satu-Mare… cautati “Taraful Ceatara din Carei Dantu Mare”… vedeti acolo o gorduna de toata frumusetea (observati si numarul de coarde)

...pot sa ma decrispez, nu am fost strivita de meteorit! ..nici de caramidă.

Maestre, am sa pun in ramă acest "nu e rau" (nu imi plac tatuajele, dar acest moment istoric se califica si pentru un tatuaj)


P.S.
Deocamdata nici Alexandru Sima nu e o celebritate... Sa vedem cat rezista diverselor tentatii.

...asta e prima mea parodie! Si sunt bucuroasa ca vad o reactie pe care o interpretez ca pozitiva!
In plus, nu poate fi mai perfecta decat originalul, tulburam linistea Universului!
Va asigura ca intentia e buna, ludica, dar cu responsabilitate asumata.
Evident, am si casca pe cap, in caz ca pica vreun meteorit...

Șublerişti din toate țările, uniți-vă!

...comentariul dvs la o poezie care nu prea se asorteaza cu imaginea asta predominanta a mea, asortata cu numele meu, de scandalagioaica.
E o meteahna care e prezenta si in actorie... publicul are o dificultate in a "vedea" intr-un rol pozitiv un actor care a jucat predominant roluri negative.
In realitate, pana si Mita Baston are momente de moliciune... :)
Vizita dvs ma obliga.

Faceti o treaba exceptionala pe acest site.
Va rog, nu va erijati in teorii ale conspiratiei, fara dovezi.
Cred ca viteza aprobarii are mai degraba de a face cu diponibilitatea omului de la butoane decat cu vreo intentie de sabotare a bunelor dvs intentii. Si eu am asteptat cateodata zile intregi, chiar saptamani.

P.S.
In cazul meu, cand lansez o ipoteza asupra unei identitati, ma bazez pe ceva care nu da niciodata gres: intuitia feminina! Cunosc personajul pe care il, tatonez, avem o istorie, de aceea mi-am permis familiaritatea...
Aveti ceva sa imi reprosati referitor la modul in care conversez cu dvs?

Domnule Ionut Caragea, sunteti vag si nu va prinde bine.
Plagiatura trebuie starpita. Va fog sa fiti mai precis.

...asta e cuvantul!
Iar mie tocmai asta imi place la acest poet.
Evident ca forma are valoare, intrebati orice barbat! Poezia asta poate fi acuzata de una-alta, dar in nici un caz ca ar fi precum balegarul imprastiat in vie...
Si cum sa nu te induiosezi cand te gandesti la bietul poet, cum se munceste la strung, aschiind cuvintele la milimetru. Rasare apoi, cu lacrimi in ochi, sa prezinte rodul trudei sale, uneori de ani de zile. Iar opinia publica, ingrata cum e ea, nu se grabeste sa-i faca statuia visata. Si atunci el da cu caciula de pamant, se mofluzeaza pe tot ce misca in jurul lui. Tragica soarta!
Eu i-am pregatit o surpriza, de dragul vremurilor apuse... de-abia astept sa ajung la calculator sa i-o trimit... ca pe telefon nu ma descurc.
HASTA LA VISTA, BABY!

… în loc de « iubirea » în ultimul vers, nu ar suna mai bine « iumbirea » ?
Un cuvânt inventat (de altcineva)… așa, ca un gângurit de copil cu nevoi speciale, sau echivalentul lui adult, un etern amorezat rătăcit, de genul celor care pozează ca niște duri super cuceritori, dar sunt în esență de o singurătate strigătoare la cer…
Glumeam sinistru. Oricum, nu se cade să plagiem.
Eu cred că poezia e foarte faină așa cum este, nu aș schimba nimic. Deja am îndrăznit prea mult (mă rog, nu eu am început).
Un gigantic « Felicitări! » …și putere de autocontrol!