​Sonetul unuia care crede că a îmbătrânit și se alintă în jurul conceptului de „moș bășinos”

de azi am rupt-o cu trecutul.

mă plimb totuși prin parcul nuștiucui

lipsit de nostalgie, eu, caducul,

plimbat în lesă de-un hăitaș gălbui.

sensibil sunt, dar tolerez desfrâul.

lingeți-vă cât vreți pe banca veche

de-acum și până s-o culege grâul,

de-o da tuberculi și cireașa de ureche

jurați-vă credință până-n pensii

și dincolo de ele, în astral,

verificați-vă alternativ pe la suspensii,

fiți decadenți, iubiți-vă teatral...

de la un singur lucru nu mă pot abține, vai,

să prind o minge de 35 și să n-o tai