Zina Lupulescu

... altele decât anihilarea totala.
Eu cred ca putea fi ținut in frâu. Fie ignorat (cum au făcut mulți), fie blocat la Off topic, fie luat peste picior sau chiar intrând in jocul lui, pentru cine are splină (mă încadrez aici... si am primit niște palme fierbinți, dar nu mi-a trecut prin cap sa-l extermin... ba chiar pot sa spun ca am sfârșit într-o relație amiabila, cu toate că textele mele sunt slăbuțe!).
Crima lui e departe de a fi la fel de grava ca altele, descrise mai sus. Nu e vorba neapărat de valoarea scrierii, mai degrabă de principiu.
Chiar va temeți? Eu cred ca e inofensiv in lumea reala... daca scormonesc in amintiri, am avut câțiva viteji din ăștia care mi-au plâns pe umăr...

Nu prea îmi place sa îmi explic textele (Nicolae Diaconescu)
Fiecare înțelege ce vrea. Cu cat mai multe înțelesuri, cu atât mai bine.
Pentru dvs, câteva clarificări istorice (nota bene: problema nu e noua, nu e doar contemporana):
-Octavian Goga a cerut sa fie îngropat cu svastica pe piept
-Din lista fruntașilor PCR aleg doar doi: Sadoveanu (in calitate de membru MAN a respins cereri de comutare a pedepsei cu moartea), si Arghezi (a fost Erou al muncii socialiste medaliat cu ordinul „Secera si Ciocanul”)
[Ar fi o provocare, ca e un pic mai greu, si poate mă ajuta cineva sa ne amintim cine a fost scriitorul care se lăuda că sună conducerea PCR când are chef de caviar... am un nume, dar nu sunt 100% sigură]
Eminescu a fost caricaturizat si in trecut si in prezent si respectivii au fost iertați si coexista in literatura (de exemplu Macedonski).
Nu mai intru in Groapa lui Barbu, ca dăm de Vadim si o grămadă de supraviețuitori care încă mai plutesc pe canale...
Nu are rost sa fac o lista cu comuniștii sau legionarii de rând si nu ar fi destul spațiu sa enumăr toți bețivii, curvarii, si pe cei cu abateri morale, etice, sau probleme de comportament mai mult sau mai puțin grave...

Toate aceste neajunsuri, unele de-a dreptul criminale, nu ne-au împiedicat sa le recunoaștem acestor muritori valoarea CA SCRIITORI si sa le păstram opera, dincolo de păcate.
In schimb a fost eliminat de aici, din cercul nostru de băutori de ceai, un poet bun, pentru ca era... obraznic!...
Iată, am explicat, in cazul in care ironia si sarcasmul nu au răzbit suficient de clar din strigatul meu aruncat in obraz...

...dar cel mai mult mi-au placut cele doua comentarii cu muste!
Niste trairi mult mai concrete.

Urmariti un meci de box in paralel?

Și la mine alterneaza perioadele de implicare cu cele de amorțeală.
Tăcerea e cea mai ineficienta formă de protest. Protestul e uneori mortal (ca în cazul celui terminat cu execuții) alteori, și asta mai ales in zilele noastre, e un exercițiu descurajant. Cu toate astea, tot îmi vine câteodată să ies în stradă, așa, ca nebuna satului, să bat într-o tigaie. Cam asta a fost și textul ăsta. Mie nu îmi place. Nu mi-a mai plăcut din ziua de după postare. L-am lăsat pentru că m-au surprins discuțiile. "Nombrilism" spunea cineva mai sus. Poate are dreptate.

PS.
Păcat că s-a pierdut caietul. Însă intenția e de înțeles, a fost un caz de cenzură din iubire.

"Paharul s-a ciobit de vin a ține"?
Să am pardon, însă nu sună bine
E o întortocheală dubioasă
Aș îndrepta-o puțintel ...din Coasă

...ca am potențial de parodie...:))) Suportati consecintele!
De ce am ales-o tocmai p'asta? Da' cum nu, cand răspunsul pentru Ghiocel apare după numai... 16 ani!? Câte primaveri au trecut peste Ghiocel... Musai să fie ceva special cu poezia asta dacă răsare după atâția ani.

Poem pariu de iubire

Pe aceasta hârtie cu linii
Pariuri am scris berechet
Îmi cresc în grădină ciulinii
Dar eu mă gândesc doar la Bet

Uneori fac gesturi de rege
Când beau fără griji de buget
Pe-o zamă cu borș, de m-ar drege,
Iubito, te-aş da amanet!

Mi-ai zis că sunt luzăr sau loază
Da'-ți place la lozuri să freci!
Mă rog, azi n-am chef de găuază
Nu plânge, că mergem la meci!

Pariul acesta e sigur:
Voi bea! ...însă nu mai vomit
Voi fi generos și desigur
Îți cumpăr semințe. Promit!


[Unui poet baschetbalist, karatist, arcaș, etc., cu admirație pentru zen-ul de care dă dovadă în fața oricăror prostioare]

sa inteleg ca erati ceeea ce astazi numim... un "aplaudac"? Dar unul care isi facea datoria nu neaparat din convingere, ba era mai degraba preocupat de experimentari paranormale. Amuzanta ipostaza descrisa.
Va marturisesc cu sinceritate ca nu m-am gandit ca intr-o zi voi citi, legat de textul ăsta arțăgos, părerea unui om care a fost atat de aproape de miezul problemei in realitate. Oare cum s-a vazut caderea omnipotentilor in randurile celor din aparatul lui proxim? Panica, frica de razbunare? Vreun sentiment de vina? O revelatie?... "stiam ca va veni si ziua asta si iata ca a venit!"
Ar fi o idee de poezie, dar nu am trairile din interior...
V-a placut ceva anume la prostioara asta care am scris-o eu?

... eu as zice sa nu treceti poezia pe locul doi, cred ca va subestimati realizarile in poezie. Sper ca nu le supraestimati in proza (recunosc, eu vin pe site pentru poezie, am cam sarit peste postarile de proza).
Imi place in special strofa 3, se incheaga coerent cu ideea asta a pierderii, a raului individual care prolifereaza intr-o lume rea.
Cu respect,

... ideea e invelita in lumini/imagini/contraste interesante.
Parca strofa 2 ar merita revizitata, e cam contorsionata.
Strofa 1 mi se pare cea mai reusita.

Iaca s-a intamplat sa va citesc si eu, sper ca e ok.

Am citit mai multe creații pe pagina dvs. si am constatat simplitatea poeziilor, iar simplitatea are frumusețea ei, ca in cazul de față. Dar de multe ori e o simplitate aparentă, care te pune pe gânduri. Am să le citesc pe toate.

Domnule Ionuț Caragea, salcâmul african (Vachelia tortilis) ajuns la maturitate are si crengi groase aproape orizontale, iar diverse feline se cațără si se tolănesc pe ele. Google est gata, ca de obicei, sa îmi sară in ajutor cu fotografii de la fata locului.
Dar de ce sa alunecam pe panta asta a argumentelor menite sa demonstreze niște detalii tăgăduibile?
Eu m-as concentra mai mult pe imaginea asta a unei îmbrățișări oarecum neîmpărtășită… C-o fi salcâm sau baobab, copacul ăsta poetic, in nemișcarea lui, se bucura de prezența leoaicei. E un gest de tandrețe inofensiva pentru o iubita, fie ea si o felina…
Cat despre temele “fumate”, arătați-mi mie o poezie pe o tema care nu a fost fumată deja.

P.S.
Am glumit, nu am intenția sa mă duelez cu persoane pe care le apreciez, si cu atât mai puțin folosind un șubler...

Sunteti consecvent in a-mi degusta incercarile pe latura asta mai “soft”…
Va multumesc pentru link, intr-adevar, intersant. Am cautat si am gasit mai multe creatii ale lui Adrian Borda. Din ce am gasit, am observat ca personajele lui au ca fundal tenebrele orasului. Eu mi-am imaginat poezioara intr-un cadru rural, mai aproape de natura.
Dar un fel de romantism cu tenta de regret sau disperare parca strabate din toate, si cam asta am incercat si eu sa transmit.
Multumesc pentru vizita !

…chiar daca asemanatoare, sunt doua instrumente diferite, ca dimensiune, (in consecinta) ca profunzime a sunetului, ca nivel de slefuire (o cautare pe Google va poate arata imagini edificatoare). Contrabasul mai e cunoscut popular ca “gorduna mare”.
La atacul broancelor, care sunt niste instrumente populare mai din topor, mai vulgare, se cuvenea sa raspund cu un zumzet de gorduna, ca sa fiu in ton... A la guerre comme a la guerre!
Contrabasul, cu coapsa lui voluptoasa, isi pastreaza sunetul mai adanc pentru placerile sofisticate ale iatacului, in toamna tarzie care se intrevede. Cat o mai creste pipirigul…
Imaginea asta a coapsei de contrabas, proaspat suprapusa pe realitate cu ocazia dezgroparii acestui poem, imi aminteste ca nu mi-ar strica sa trec pe la sala de fitness un pic mai des… :))
Multumesc pentru sugestie, suna mai bine primul vers, am schimbat intocmai.
Buna intentie razbate clar din observatiile dvs si va sunt recunoascatoare pentru atentia care mi-ati acordat-o.

PS
Nu stiu daca eu am voie sa trimit link-uri, nu vreau sa gafez… dar pe youtube gasiti un clip cu niste codreni de-ai mei de la Satu-Mare… cautati “Taraful Ceatara din Carei Dantu Mare”… vedeti acolo o gorduna de toata frumusetea (observati si numarul de coarde)

...pot sa ma decrispez, nu am fost strivita de meteorit! ..nici de caramidă.

Maestre, am sa pun in ramă acest "nu e rau" (nu imi plac tatuajele, dar acest moment istoric se califica si pentru un tatuaj)


P.S.
Deocamdata nici Alexandru Sima nu e o celebritate... Sa vedem cat rezista diverselor tentatii.

...asta e prima mea parodie! Si sunt bucuroasa ca vad o reactie pe care o interpretez ca pozitiva!
In plus, nu poate fi mai perfecta decat originalul, tulburam linistea Universului!
Va asigura ca intentia e buna, ludica, dar cu responsabilitate asumata.
Evident, am si casca pe cap, in caz ca pica vreun meteorit...

Șublerişti din toate țările, uniți-vă!

...comentariul dvs la o poezie care nu prea se asorteaza cu imaginea asta predominanta a mea, asortata cu numele meu, de scandalagioaica.
E o meteahna care e prezenta si in actorie... publicul are o dificultate in a "vedea" intr-un rol pozitiv un actor care a jucat predominant roluri negative.
In realitate, pana si Mita Baston are momente de moliciune... :)
Vizita dvs ma obliga.

Domnule Ionut Caragea, sunteti vag si nu va prinde bine.
Plagiatura trebuie starpita. Va fog sa fiti mai precis.

...asta e o afirmație grea, domnule Alexandru Sima (dacă ar fi să ne duelăm în truisme).
Depinde de la om la persoană.
Am auzit că Nichita vorbea cu Păunescu la telefon și îi dicta câte o poezie, așa, pe loc, gata de dus la tipar.
Alții șlefuiesc la ele ani de zile, cum spunea că face un poet care îmi place mie, unul intergalactic, pe care evident că dvs. nu aveți cum să-l cunoașteti, fiindcă sunteți nou aici, nu-i așa?
Cu certitudine e greu la (re)începuturi. Vorba poporului: la balega moale puțintică apă trebuie.

Puneți la dispoziție, cu seriozitatea care vă caracterizează, o analiză profundă, cu ramificații spre substraturi la care poate nici nu i-ar fi trecut prin cap umilei autoare să ajungă vreodată.
În consecință, ce ar mai fi de zis? Poate doar că poezia ar putea fi citită pe alocuri chiar și într-o cheie autocritică.
Însă per ansamblu sunt în concordanță cu mesajul-ul subliminal "Stick it to the Man!" care îmi rezonează, predestinat, în nume...
Asemnarea cu stilul domnului Nanu e un compliment care mă face să roșesc (evident, de bucurie).
Mulțumesc.