Paharul s-a ciobit de vin a ține

mă-sa nu-i dă țâță...
Rog din nou opinii...

"Paharul s-a ciobit de vin a ține"?
Să am pardon, însă nu sună bine
E o întortocheală dubioasă
Aș îndrepta-o puțintel ...din Coasă

Din cupa spartă beau, nebun, pe mine

se cere "mă beau", dar ar distruge toată prozodia. Gramatica trebuie să fie brici.

un compromis ar fi: Din cupa "spartă-l" beau, nebun, pe mine

Ai făcut o nouă acrobație și ai chemat colegii să își spună părerea. Ștefan, nu crezi că e păcat de talentul pe care îl ai să îl irosești în acrobații stilistice? Din ce am văzut, sunt puțini cei care simt complet ritmul. Tu ai putea să abordezi diverse forme fixe de poezie, dar preferi să rămâi la sonetul acrobatic. Te aștepți ca cititorul să accepte asta ca pe o marcă a stilului tău, în loc să încerci să fluidizezi exprimarea și să îți extinzi modalitățile de expresie. Ce ar spune un cititor semi-interesat de poezie citind titlul? Cu ce îl atragi? Am găsit vreo patru feluri de a exprima cursiv ce cred eu că ai vrut să spui în primul vers. Nu îmi spune că tu nu poți să găsești. E, desigur, alegerea ta, dar chiar mi-ar plăcea să văd cum abordezi și alte forme, fără să pui perfecțiunea tehnică pe primul loc în defavoarea unui limbaj cursiv.

bună poanta din titlul comentariului...

am corectat...

nu mă simt în stare să renunț la sonet...

Îmi pare rău că s-a înțeles așa. Am zis doar să încerci și alte forme. Acum mă gândesc că nu neapărat fixe, doar cu ritm și rime. Mi se pare că ai potențial care să îți permită asta. Dar e alegerea ta. Nu am vrut să sune imperativ. Oricum, la fluidizarea exprimării merită să lucrezi.

sonetul are rol terapeutic. Ajută la disciplină şi control. Dacă se enerevază şi scrie în vers alb, o dă în înjurături, deşănţări, scoţând la suprafaţă partea întunecată din el. Dacă ar descoperi rolul purificator, catharsisul poeziei, scriind dezinvolt, din preaplinul fiinţei sale, cred că ar putea ajunge un mare poet. Însă, undeva, există o barieră psihologică, o traumă neconvertită, iar în momentul când ajunge la punctul critic, în loc să încerce să exploreze locul unde lumina fecundează abisul, el se îmbracă în scutul sonetului şi aşteaptă să fie executat de soldaţii nemiloşi ai Agoniei::)))

soldații nemiloși...

şi creăm o presiune uriaşă, pentru a da naştere diamantelor...