Zavalic Antonia-Luiza

mulțumesc frumos pentru oprirea generoasă. Numai așa se pot topi cuvintele, în sufletul cititorului.

Să ai parte de un An Nou încărcat de inspirație!

Ce surpriză frumoasă,

vă mulțumesc pentru că mi-ați împodobit poemul.
Am scos punctul.

Sărbători frumoase,
cu stimă,
AZ

poeme din seria celor 10; îmi place cum se "leagă" visele între ele. A dream in a dream in a dream de femei care se leagă de subiectul visului și-l aduc mai aproape de realitate. Fascinantă lumea visului și fascinat felul în care ai adus această lume în dimensiunea conștientă a cititorului.


Cu plăcerea lecturii,
AZ

Carina,
mulțumesc pentru semn, nu știu cum se face că numai acum am citit. Mi-ai bucurat inima.

Domnule Badea,
mulțumesc pentru oprire și semn. Cu toată stima,
AZ

Mi-a crescut inima de bucurie când am citit mesajul, n-am mai primit un feedback așa rapid.

mă bucur că a plăcut,
cred că e printre puținele mele poeme non-sad :)

Eugenia pentru recomandare, m-am minunat. Aș vrea să scriu ceva care eSTE doar esență și atât, poate într-o zi îmi va reuși.

Răzvan, ai trecut poemul dintr-O singură bătaie de inimă, mulțumesc pentru cuvintele frumos așezate.

Cu recunoștință,
AZ

Nu e nevoie de ploaie în această grădină, dragostea e singura apă, singurul pământ. Florile se iubesc ca oamenii, asta e o imagine care-mi face mintea să se îndrăgostească instantaneu. "Femei cu petale goale ce îmbrățișează vântul". Mi-a plăcut îndeosebi.

Cu plăcerea lecturii.

mulțumesc pentru apreciere și încurajare, mi-ai făcut o surpriză tare plăcută.

și eu te citesc cu mult drag

Cu siguranță poemul meu de azi. Cuvintele curg fără nicio forțare, natural ca viața. Aici se trăiește intens și pe hârtie și pe pânză. Fiecare emoție are o culoare și în mintea mea totul erupe din tablou. Daniel, îmi place că știi să lucrezi cu un material infinit. Mi-a plăcut îndeosebi:

"eu mereu ți-am spus că orașul ar trebui purtat în minte
nu în pantofi"

"să ai grijă cum îți plimbi degetul printre rânduri
nu aș vrea să pierzi culoare din cauza mea"

"s-a retras într-un sfârșit de săptămână"

întotdeauna
cu plăcerea lecturii,
AZ

pentru recomandare și sclipire. M-am bucurat nespus. Acrilic a fost un poem amânat și sunt fericită că n-a fost amânat în zadar.

Mulțumesc pentru frumusețea cu care ai pășit pe ritmul acestor cuvinte.

Vă mulțumesc pentru oprire și semn. Nu știu să fac magie, dar mă bucur s-o recunosc la alții (deocamdată atâta pot).

cu stimă,
AZ

m-a zgăriat finalul, însă ieri n-am avut ce să-i fac și n-aș fi vrut să scot ultima strofă; nu știu dacă acum e mai bine;

Mulțumesc de atenționare Domnule Badea,
cu stimă,
AZ

și mulțumesc pentru feeback. Cel mai frumos poem e mort, oricât l-aș resuscita. Până atunci experimentez.

am recunoscut-o (nu moartea) ci poezia. Îmi și imaginez dansul morții, are talent, are stil, are tot ce-i trebuie, pentru a face show. Iar noi suntem cuceriți, de aceea nu-i putem rezista, de aceea suntem muritori.

Frumos Cristian,
ca prima dată când am citit-o

Emilian,
mulțumesc pentru semn. Mersi și pentru link, am rămas plăcut surprinsă (lui Radu Herjeu îi citesc frecvent articolele, dar nu știam că scrie și poezie).

Alexandra,
mă bucură trecerea ta. Înțeleg sentimentul, de multe ori mi s-a întâmplat să mă opresc în fața unui text și să nu fiu în stare să scriu nimic, asta spunea ceva despre impactul mesajului. Mulțumesc, te pup!

Mulțumesc pentru trecerea ta consistentă. Am corectat și schimbat, după sugestia primită (așa simt că textul curge mai ușor), next time o să fiu mai atentă (de multe ori mă las absorbită de idei, încât omit erorile de scriere produse chiar și în timpul verificării). Mă bucură enorm vizita ta și modul în care ai perceput acest text.

Te îmbrățișez cu drag.

Ca întotdeauna, sunt recunoscătoare fiindcă te-ai oprit la textul meu să aduci o frumoasă descriere care cuprinde exact ideile cu care rezonez.

Cu apreciere.

Atmosfera apăsătoare a unei instituții totale; "la Psihiatrie dimineața începe cu dezlegatul mîinilor", unde pacientul este liber de la sufletul său în jos, unde nu amorțește, fiindcă toate legăturile sunt des-făcute. Textul mi se pare tulburător de real.
"la ora mesei întreg spitalul miroase a măruntaie
îți vine să crezi că femeile s-au adunat să curețe mațe de porc pentru chișcă
pe hol umbra unui chirurg cu halat de unică folosință discută cu umbra unei soții de unică neputință"

Autorul are rolul unui observator care participă la evenimentele care se derulează în timp real, care ia pulsul spitalului chiar numai să constate decesul.

"(într-o parte a lumii știi că se moare atunci
cînd se pune oglinda la gură
iar aburul respirației devine scoarța unui copac
pe care necunoscuți și-au scrijelit numele
în altă parte a lumii știi că trăiești
cînd pe trupul tău prăfuit un înger analfabet scrie cu degetul
spalămă"

Mi se pare un text foarte bine construit, cu tentă socială, foarte apropiat de tema sociologicului E. Goffman (în celebra lucrare "Aziluri").

Iată o analiză profundă asupra vieții pacientului între ziduri albe, halate albe (moarte albă?) un alt fel, o altceva, care mi-a atras atenția din prima la fel ca și "viața de dincolo de fortral 1".
Pentru ambele merită din partea mea, nu o stea ci o constelație.

Cu plăcerea lecturii.