Poezie

Trembling beauty

1 min lectură·28 septembrie 2014

Mediu

Sunt la pământ,

frunzele cad umede,

e răcoare în pielea mea.

Nu găsesc viață în care să opresc și să spun

îmi ajunge cât am iubit.

Sunt tânără și oasele mele delicate

se leagănă ca niște pomi peste care vin ierni grele.

Femeia fantomă își împachetază sandwich-ul într-un ziar,

se ia scrisul pe pâine.

Mă uit în oglindă

mama s-a deghizat în mine,

am riduri frumoase

și unghile fac gropi în săpun.

Mă iubesc în fiecare dimineață când ceasul sună de ora șase.

E un frig care macină în același loc

o carne obosită.

Am cearcăne acoperite cu fond de ten

ce se imprimă pe un schelet viu și descompus până la ultima umezire.

Zâmbesc ca tine, mamă.

Ploaia asta acoperă orice-i cald.

022.988

Zavalic Antonia-Luiza. “Trembling beauty.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14056748/trembling-beauty

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MB marin badea✓28 sept. 2014

O mărturie că liricul se găsește, de cele mai multe ori, în termeni convenționali, însă importantă e îmbinarea lor, oarecum armonioasă, în acest caz.

Domnule Badea,
mulțumesc pentru oprire și semn. Cu toată stima,
AZ