Poezie
Melancholia
1 min lectură·
Mediu
E dureros să te trezești după o noapte în care te-ai chinuit să încarci absolutul.
Sângele se întoarce împotriva ta.
Hainele cad direct peste oase.
Înăuntru speli întuneric.
În ochii tăi vii lumea se joacă frumos.
Vecinii de pe palier îți zâmbesc ca și cum nu ați avea secrete.
Ești plin de ploaie.
Fabrici măduvă caldă și
nu te întrebi de ce tremuri, în încleștarea ta de tendoane și nervi.
Viața are o ocolire, un buffering.
În cele din urmă te ajunge, iar tu te-ai face trișor
numai s-o iei de la capăt.
Ți-e dor de femeia cu ciorapi lungi.
Ți-e dor să fii la mijloc
și să privești mersul pe litere.
Tu însuți - un profet în care frumusețea se visează pe viu.
012.633
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Antonia-Luiza Zavalic. “Melancholia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/antonia-luiza-zavalic/poezie/14057303/melancholiaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Frumusețea face din femeie un profet al eroticului, așa cum urâțenia deschide porțile blasfemiei corpului ; frumusețea absoarbe absolutul pe care îl modelează în grație, farmec, senzual și magie feminine, jonglând cu sentimentele bărbatului din care face marionetă și paiață, din contră, urâțenia absoarbe concretul fad și tern, desfășurat în imund, dizgrațios și scabros ; frumusețea este la capătul pozitiv al esteticii, urâțenia la capătul negativ, iar în mijloc sunt cei cu aspect echivoc.
0