ZAZavalic Antonia-Luiza
Verificat@zavalic-antonia-luiza
Auburn antoniazavalic.blogspot.ro/
„Love is the holy time of the timeless beings.”
Antonia Luiza Dubovici (n. Zavalic) s-a născut la 24 iulie 1989 în Sighetu Marmaţiei, Maramureș, România. Este licențiată în Asistenţă Socială şi absolventă a Programului Masteral Asistenţă Socială în Spațiul Justiției. Probaţiune şi Mediere (în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca). A publicat în Revistele: ASLRQ,…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Dragă Maria,
ce pot să spun, sunt absolut încântată, flatată de aprecierea ta luminoasă. Mi-ai dăruit cea mai frumoasă declarație de dragoste pentru cuvânt, inima mea face valuri de bucurie. ❤️ În semn de gratitudine îți dăruiesc cuvintele mele “cele mai dulci cireșe origami”.
ce pot să spun, sunt absolut încântată, flatată de aprecierea ta luminoasă. Mi-ai dăruit cea mai frumoasă declarație de dragoste pentru cuvânt, inima mea face valuri de bucurie. ❤️ În semn de gratitudine îți dăruiesc cuvintele mele “cele mai dulci cireșe origami”.
Pe textul:
„Ziua când vom fi cu adevărat fericiți" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextDomnule Ștefan Petrea,
vă mulțumesc nespus pentru lectură și semnul de apreciere. Mă bucur enorm feedback-ul Dvs.
Cu gratitudine,
Antonia.
vă mulțumesc nespus pentru lectură și semnul de apreciere. Mă bucur enorm feedback-ul Dvs.
Cu gratitudine,
Antonia.
Pe textul:
„Suntem atât de fragili când gravitația încetează" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextEmilian,
îți mulțumesc pentru cuvintele luminoase. Exact, “aurea mediocritas” este și crezul meu, găsirea acelui echilibru pentru tot ceea ce avem nevoie; când luăm mai mult decât avem nevoie, apar rupturi care nu pot fi reparare cu ușurință.
Ana,
îți mulțumesc pentru semn, mă bucură enorm aprecierea ta.
Leonard,
eu tot încerc să pun iubirea în cuvinte dar de fiecare dată simt cum aș încerca să îndes un ocean întreg într-un pahar. Așa scriu fiecare poem, îl visez perfect și apoi tot nu e așa cum ar trebui să fie. Cel mai interesant lucru a fost că am visat că am scris un poem absolut superb (cel mai frumos pe care l-am scris vreodată) și acum văd cuvintele curgând pe foi, scrise de mâna mea, iar apoi m-am trezit și am uitat tot, inclusiv titlul, mintea mea a reținut doar imaginea cuvintelor scrise pe acea foaie. Îți mulțumesc pentru că verși lumină peste cuvintele mele. Aprecierea ta și a tuturor cititorilor îmi hrănesc inima și ea se tot bucură să crească în alte și alte cuvinte.
Cu infinită gratitudine tuturor celor care au trecut pe aici.
Antonia
îți mulțumesc pentru cuvintele luminoase. Exact, “aurea mediocritas” este și crezul meu, găsirea acelui echilibru pentru tot ceea ce avem nevoie; când luăm mai mult decât avem nevoie, apar rupturi care nu pot fi reparare cu ușurință.
Ana,
îți mulțumesc pentru semn, mă bucură enorm aprecierea ta.
Leonard,
eu tot încerc să pun iubirea în cuvinte dar de fiecare dată simt cum aș încerca să îndes un ocean întreg într-un pahar. Așa scriu fiecare poem, îl visez perfect și apoi tot nu e așa cum ar trebui să fie. Cel mai interesant lucru a fost că am visat că am scris un poem absolut superb (cel mai frumos pe care l-am scris vreodată) și acum văd cuvintele curgând pe foi, scrise de mâna mea, iar apoi m-am trezit și am uitat tot, inclusiv titlul, mintea mea a reținut doar imaginea cuvintelor scrise pe acea foaie. Îți mulțumesc pentru că verși lumină peste cuvintele mele. Aprecierea ta și a tuturor cititorilor îmi hrănesc inima și ea se tot bucură să crească în alte și alte cuvinte.
Cu infinită gratitudine tuturor celor care au trecut pe aici.
Antonia
Pe textul:
„Dragostea ca un fel de ispită cu trup invizibil" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextDupă “turnulețe cu suferință”, vine acest poem să întregească tot ce s-a scris. Fiecare cuvânt este o mărturisire, o spovedanie până la os, ridicând dragostea cu toate poverile, cu toate greutățile ei, poetul se ridică de fapt pe sine, deasupra sa, devenind criticul propriilor sale sentimente, iluzii, frământări. Nu este ușor să-ți scoți sufletul viu și să-l lași să se zbată în timp ce-l privești ostenit de toate încercările de a-l așeza înapoi în fiecare celulă vie. Îmi place complexitatea extravagantă și rafinată a stilului tău de scris, fiindcă nu lași nimic să rămână neatins, neexplorat. Fiecare nerv, fiecare gând, fiecare gest, nimic nu scapă ochiului poetic, totul devine un potențial material pentru scris. Îmi place lumea pe care o creezi, atmosfera, ființele ce se zdrobesc iubindu-se, ca mai apoi să devină reci și inaccesibile. Dacă poezia ar fi un film, Leonard ar lua Oscar la toate categoriile.
Pe textul:
„nimic nu e complet în afară de iubire" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextMaria Elena, Leonard, Ilie, Maria,
vă mulțumesc enorm pentru semnele luminoase. Prețuiesc fiecare cuvânt din partea voastră, fiecare sugestie, viziune ce propune un drum nou în pădurea cu gânduri, emoții, sentimente. Vă mulțumesc fiindcă sunteți cu mine în această drumeție poetică, vă apreciez până la stele.
Cu necântărită gratitudine,
Antonia.
vă mulțumesc enorm pentru semnele luminoase. Prețuiesc fiecare cuvânt din partea voastră, fiecare sugestie, viziune ce propune un drum nou în pădurea cu gânduri, emoții, sentimente. Vă mulțumesc fiindcă sunteți cu mine în această drumeție poetică, vă apreciez până la stele.
Cu necântărită gratitudine,
Antonia.
Pe textul:
„Depărtează-mă" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextArta viselor este ca o poveste în care pășești și totul pare real și viu, poate că visul este doar o simulare a realității sau poate că realitatea este o simulare a visului. În vise suntem fără granițe, într-un tărâm cu o natură fascinantă. Acest poem este superb, l-am citit când avea stele, n-am apucat să dau stea atunci, așa ca aprind acum lumina pentru frumusețea acestor cuvinte.
Cu bucuria lecturii,
Antonia.
Cu bucuria lecturii,
Antonia.
Pe textul:
„ars viselor" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextPline de lumină aceste cuvinte devin trup sub ochii cititorului. Căutând orice în lumea aceasta de fapt îl căutam pe El, Cel care a inventat poezia și a semănat-o cu atâta dragoste și aici pe acest pământ, între oameni, între suflete nemuritoare.
Întru taina cuvântului,
Antonia.
Întru taina cuvântului,
Antonia.
Pe textul:
„# toate berzele vor fi numarate" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextEu văd acest poem precum un prețios extras din fagurele trairilor și al emoțiilor unui Poet care se oferă hrană tuturor devoratorilor de cuvânt. Așa citesc, ca și cum aș gusta și sufletul meu s-ar face plin de lumină dulce.
“sunt armonicele acelea pe care le vezi într-un copac
atunci cînd se apleacă spre alt copac și-l atinge”
“la mine e dragoste. înveți cum să feliezi cerul cu ochii”.
“lumina se pune pe mine ca mierea”
“sunt armonicele acelea pe care le vezi într-un copac
atunci cînd se apleacă spre alt copac și-l atinge”
“la mine e dragoste. înveți cum să feliezi cerul cu ochii”.
“lumina se pune pe mine ca mierea”
Pe textul:
„armonice" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextCu bucurie imensă înstelez acest poem ce vorbește despre darul divin al cuvântului ca un talant care se înmulțește la infinit. Din toate lucrurile pe care le-am lucrat în această viață, singurele cu care am rămas sunt cuvintele, ele mereu sunt acolo în noi, cu noi, cu alții. Ele sunt hrană vie, dragoste și frumusețe.
“în cuvântul ăsta încape atâta mamă încât s-au ridicat case pentru toți copiii străzii și cărțile la care visează
care au și ei mame la rândul lor
în care încap alte cuvinte
care nu-mi aparțin
iar tot cuvântul și toată mama din lume se strâng în Dumnezeu
ca-n poezia zdrobită în mojarul atâtor și atâtor suflete“
În acest poem ai pus lumină din lumina sufletului tău și e tare frumos.
“în cuvântul ăsta încape atâta mamă încât s-au ridicat case pentru toți copiii străzii și cărțile la care visează
care au și ei mame la rândul lor
în care încap alte cuvinte
care nu-mi aparțin
iar tot cuvântul și toată mama din lume se strâng în Dumnezeu
ca-n poezia zdrobită în mojarul atâtor și atâtor suflete“
În acest poem ai pus lumină din lumina sufletului tău și e tare frumos.
Pe textul:
„despre cuvânt" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
ContextSuperb, abia acum l-am citit, iar inima mea de copil s-a bucurat enorm. Îți mulțumesc pentru ca m-ai făcut părtașă la spectacolul de 1 Iunie al poeziei alături de cei mai minunați și înzestrați poeți, sunt deosebit de onorată. Mi-ai găsit rolul perfect (mereu îmi plăcea să lucrez în back stage, să decorez este activitatea mea preferată). La mulți ani fiicei tale cu ocazia acestei sărbători minunate! Pentru noi zilnic este Ziua Copilului alături de darul copiiilor noștri, retrăind toate minunile lumii prin ochii lor.
Cu deosebită gratitudine și cu inima plină de bucurie,
Antonia.
Cu deosebită gratitudine și cu inima plină de bucurie,
Antonia.
Pe textul:
„de 1 iunie" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
ContextUn poem excepțional!
Cred că asta îl face pe om poet: dragostea care e atât de nucleară încât nu poate fi ținută înlăuntrul și totuși uneori iubirile neîmpărtășite au și ele rostul lor, luminând întunericul din toate lumile în care poți exista. Dragostea e ceva aparte, deosebit, nelumesc. Ea înfioară, cutremură și are puterea de a transforma tot. E ceea ce ne face vii și nemuritori.
Cred că asta îl face pe om poet: dragostea care e atât de nucleară încât nu poate fi ținută înlăuntrul și totuși uneori iubirile neîmpărtășite au și ele rostul lor, luminând întunericul din toate lumile în care poți exista. Dragostea e ceva aparte, deosebit, nelumesc. Ea înfioară, cutremură și are puterea de a transforma tot. E ceea ce ne face vii și nemuritori.
Pe textul:
„poem pentru ea" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextMulțumesc enorm pentru excepționalele tale comentarii la textele mele, le citesc cu mare drag, de fiecare dată îmi oferă un unghi nou, nemaipomenit pe tărâmul cuvintelor mele.
Cu deosebită gratitudine,
Antonia.
Cu deosebită gratitudine,
Antonia.
Pe textul:
„Obsidian" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextDomnule Ilie,
vă mulțumesc pentru semnul de apreciere.
Cu deosebită gratitudine,
Antonia.
vă mulțumesc pentru semnul de apreciere.
Cu deosebită gratitudine,
Antonia.
Pe textul:
„Apărare în adâncime " de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextLumina crește în aceste cuvinte iar eu zbor în inima acestui poem:
“zborul se ia ca o anafură
pe limba credinței
spun muntelui să se arunce în mine”
În lumina lecturii,
Antonia
“zborul se ia ca o anafură
pe limba credinței
spun muntelui să se arunce în mine”
În lumina lecturii,
Antonia
Pe textul:
„Spun muntelui să se arunce în mine" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextMulțumesc enorm pentru semnul luminos și cuvintele tale de apreciere.
Cu gratitudine,
Antonia.
Cu gratitudine,
Antonia.
Pe textul:
„Când seacă sângele" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextUn poem prețios, plin de frumusețe. Imagini deosebite care strălucesc:
“Cu slipiri de smarald în tâmple“
“catapeteasma lovită de fulger”
“Un înger din inima veacului”
(Am scris și eu un poem în ton: “Obsidian”, iar citind poemul Dvs. e ca și cum aș vedea o îngemănare a ideilor care explorează frumusețea ascunsă a acestui pământ.)
În farmecul lecturii,
Antonia
“Cu slipiri de smarald în tâmple“
“catapeteasma lovită de fulger”
“Un înger din inima veacului”
(Am scris și eu un poem în ton: “Obsidian”, iar citind poemul Dvs. e ca și cum aș vedea o îngemănare a ideilor care explorează frumusețea ascunsă a acestui pământ.)
În farmecul lecturii,
Antonia
Pe textul:
„Poem antracit" de Nincu Mircea
0 suflu
ContextSublim poem, împodobit de imagini prețioase.
“Apăsam în pas pământul până la sânge.
Urcam după o rază nevăzută de stea“
“Un fântânar oferea ciuturi pline cu sete
Și carafe spumegânde cu ceruri de aur,“
“Îmi amintesc că am plătit foarte puțin.
Mi-a turnat parte de cer albastru în gând.”
“Apăsam în pas pământul până la sânge.
Urcam după o rază nevăzută de stea“
“Un fântânar oferea ciuturi pline cu sete
Și carafe spumegânde cu ceruri de aur,“
“Îmi amintesc că am plătit foarte puțin.
Mi-a turnat parte de cer albastru în gând.”
Pe textul:
„Înălțare" de Nincu Mircea
Recomandat0 suflu
ContextUn poem vizual, deosebit. Mi-a plăcut enorm invitația la plimbare pe “strada cu case albe”, pentru mine de asemenea este un deliciu astfel de plimbări.
“Cerul sângerează-n apus ca pentru ultima dată
Și se agață de stâlpi cu gheare-ghirlande.”
“Eu, însă, insist ca pe strada cu case albe pline de grație
Spre apus să înaintăm trecând împreună încă puțin.“
Frumos.
În farmecul lecturii,
Antonia.
“Cerul sângerează-n apus ca pentru ultima dată
Și se agață de stâlpi cu gheare-ghirlande.”
“Eu, însă, insist ca pe strada cu case albe pline de grație
Spre apus să înaintăm trecând împreună încă puțin.“
Frumos.
În farmecul lecturii,
Antonia.
Pe textul:
„Pe strada cu case albe" de Nincu Mircea
0 suflu
ContextCitind poemul Dvs., cred cu desăvârșire că omul are vârsta la care el visează. De asemenea este scris: "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă grăiesc: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea."
Un poem frumos, precum “inima ar regăsi copilăria” pierdută.
Cu bucuria lecturii,
Antonia.
Un poem frumos, precum “inima ar regăsi copilăria” pierdută.
Cu bucuria lecturii,
Antonia.
Pe textul:
„În căutarea copilăriei" de ovidiu cristian dinica
0 suflu
Context