Poezie
Obsidian
1 min lectură·
Mediu
“Minerii fantomă sapă într-o mină fantomă, păzită de păstorii orașului fantomă.”
Mi-am lipit tâmpla de zid,
o apă grea făcea săpături în mina cu cele mai albastre păsări ce le-am văzut vreodată. Poate totul a fost doar o nălucire iar gândurile ude de la ploile cu uraniu străluceau în orbitele de safir. Există o părăsire a inimilor pentru visătorii acestei lumi, închipuind imposibilul ca o destinație lăuntrică desăvârșită.
Dacă dai la o parte orașul subteran, fiecare tunel curge ca o autostradă descompusă în meteoriți cu trupuri uriașe din care cresc diamante și nori ucigași.
Poate tot ce ni se întâmplă este doar o iluzie metafizică
ce se ridică peste voalul nopții, rănind flacăra ce sălășuiește în miezul oaselor atât de iubite.
Într-o zi am să locuiesc o fotografie cu lună
descojind crinolina din toate ploile ce s-au desprins vreodată
de pe acest pământ.
021.091
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Obsidian.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14170818/obsidianComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZAMulțumesc enorm pentru excepționalele tale comentarii la textele mele, le citesc cu mare drag, de fiecare dată îmi oferă un unghi nou, nemaipomenit pe tărâmul cuvintelor mele.
Cu deosebită gratitudine,
Antonia.
Cu deosebită gratitudine,
Antonia.
0
Oricum ar fi, însăși locuirea în și asumarea ei „rănind flacăra ce sălășuiește în miezul oaselor atât de iubite.” reprezintă un act de curaj, și de covârșitoare putere!
Mulțumesc Antonia de împărtășire!