Zambrean Iulian Adrian

trenuri. vagoane de moarte plang nebune si fum de aburi, de cristal magnetizeaza aerul si Cerul. un chin din Climax din mine topeste banca, topeste urletul nebun dupa trenul Tau... si stau in

Opreste vantul... licurici opreste cuvintele apoi buzele... opreste-ma sa iubesc! si frunze sa scuture pamantul, iar gandurile-mi sa pice peste stanci... si stelele, acele stele ce numai eu

Furtuna de cifre... furtuna de-amintiri... alunecam cu Tine pe-o pajiste alba si trenuri in moarte spre noapte zambeau intr-un murmur prelung...abia auzindu-se cum dintre degetele mele

Nu stiu ce data e. Stiu doar ca de 16 ore sunt la internet si ma cam plictisesc. Afara e noapte? Da! O noapte... intunecata. Acum 3 luni m-am apucat de lucrarea Simonei. Azi nu mai e nimic. Ne

Ploua infernal, si noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Peretii odaii erau nelinistiti, sub desene în creta. Sufletele noastre

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori, ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori, ca ai să te

Poezie tie... In momente de indecizie imi apari in cale Pentru-a-mi arata mereu drumul cel bun Imi esti avionul peste oceane,fara escale Si instinctul fara greseala,cel strabun!

I A fi feminin... gust de lamaie, topita cu lacrimi de seara... A fi, asa cum mi-am dorit cand... alergam dupa stropi de lumina, alergam dupa fluturi albi de-ntuneric... alergam...

Intr-o viata tampita. Intr-o lume in care totul se bazeaza pe cifre... adica pe bani. Intr-o lume in care Tu, individul din centrul ei, Te consideri inapt sa o zdobesti, sa-i cuprinzi maruntaiele ei

Si ploua marunt, picura cu furtuna, Cerul... din jocul meu de copil o frunza... apoi desprinsa, cazuta stinsa-n furtuna imi despleti durerea ca pe-o mare... adanca mare cu furtuna! Cazand

09.08.2001 Alba-Iulia Reantors pe pamant... adica din nou printre oameni si oamenii sunt cum i-am lasat... adica rai! Reantors sa ma regasesc pe-aceleasi strazi pe unde Te-am uitat! Reantors sa-mi

Mai mult decat o simpla atingere, mai mult decat un brat rupt de lumina... Te-ai prins! Nu e nimic bun in nimic, in acest nimic pe care il vei numi viata. Or fi bune toate, or fi bune gandurile care

27.07.2001 ora: 01:06 dimineata cateva ore si plec la Sigsisoara. somn. oricum, toate au trecut. in sfarsit imi vad si eu \"poeziile\" publicate undeva pe un site. si mi-e somn. adio. adio lumina

Zori de soare Simonei H. ma scald... estuarele-s perlele perdelelor in soare, si ma scald, sub privirea estuarelor de margaritare-n zori de soare!

Gand 1 Mi-un timp viata, care-i pe sfert sfarsita... mi-un timp trecutul, cu barba-i de lut indoita-n trupul muritor cu pas de fulg... mi-un gand anevoios, drumul spre Tine... mi-un pas

cand toate trec prin noi, si-n urma noastra nu-i decat noroi, ne-aplecam sa bem paharul gol... de parca gandul cea trecut, are sa ramana-n minte sol! cautam priviri ce n-au aparut, cuprinsi

Vantul padurii Simonei H. ridicama-n brate si zi-mi, vantul iubirii cand vine, cu-o noua orbita de spini, in Tine, toamna ce-ajunge intre patratele pasilor de padure, cu-o voce nebuna

Cercuri metalice Simonei H. (noapte. nervi. stres. scriu la lucrarea Ta de diploma. Si ma enervzi...\" nu e bine, nu e asa cum vreau eu...\") Satul de toamna, ma plimb, ma nasc... Satul sa

Pe doua ganduri Simonei H. Culeg, oarecum absent ganduri intre trecatori oarecum, asa adormit Te caut, la o masa albastra de vant... cineva diferit ma streseaza, ma priveste parca din

CANTEC Simonei H. Sunt nervi la ora adancita, sub pernele vechi si-ndoite... sunt ceasuri prelinse cu fata albita, de-a noptii gandire-mi lovite. Sunt glasuri ce zboara, ce dor ca si-un

Picuri de-ntuneric Simonei H. Picuri, stropi de-ntuneric, lumina-ndoita pe-alocuri... ah, Ti-e trupul toamn-o feeric, si-n frunze-ti tremura ramuri! Sa dorm, tolanit azi in

Praf de corali Simonei H. E-atat de cald, atat de infinit, si-atat de alb, parfumul negru de corali... E-atat de-noptat un gand, atat de-nghetat, si-atat de-mpovorat, parca mereu

Ce puncte ma mira Simonei H. Ce puncte ma mira, in largime de haos, un nesatios trandafir, din frunze si huma!... Ce spatiu-n marime, de stele asecunse-n firida, ochii-mi astupa-n

Cat Te Iubesc... Simonei H. Te uita, Te uita, La ei Cum se-aduna, In hohote, Mucegaite!... Te uita, Te uita, La mine, Cum Te caut, In plansul Versului, Cu-a sa simpla... Simpla