Zambrean Iulian Adrian

Atatea frunze... alergam intre ele si-apoi Frunze cad lanurile Vietii dormitand prin sentimente... copil, alunecand in ramuri peste camp calcand mereu in Tine... iarta-ma... erau frunze, am

Mereu intr-o urma de cifere si condeiele talpilor Tale mereu aplecate spre stele eu intre voi adormind... mereu spre-acelasi vesnic cuvant mereu... am dintii de nea si tamplele ca doua socuri

clatinand ca si cand peste Cer Tu, trecand ai sa ma nasti cu ochii de camp intre vreascuri plangand... ca si cand undeva cineva Te-ar izgoni din Raiul de vara... 18.08.2001 internet

Cafeaua-i pe terminate, fumul tigarilor se-ascunde in perete, Tu tot citesti, eu Te privesc... Hamurappi, Asurbanippal, Gudea... cine erau si-acesti morti, doar Tu poti sa sti! Mai e putin,

viata e o tabla de sah, cu-o multime de piese. oamenii sunt cei care spun \"ah\", regina si regele \"sah\", destinul si soarta vietii... \"mat\"! si pana la urma la sfarsit, sahul e sah, ah-ul

Poti sa uiti, dar n-ai sa poti toata viata sa Te-nvarti intre cei vi si cei morti. Poti sa ma uiti daca vrei, dar n-ai sa reusesti, din viata sa ma scoti, caci am trecut cu Ea, prin anii

Ti-amintesti, dorul ce lung ne-a fost, cand am atins pleoapa amintirilor, ramase-n noi fara sa le fi cuprins, cu bratele din spinii trandafirilor? Ti-amintesti de-ntaiul \"Te iubesc\", cand

renastem ca spicele de grau peste campiile cu amintiri slabi orbi si goi pentru spectatori nu avem asemanare oameni catadicsiti cu amintiri pe care nici Dumnezeu nu si Le

intinse, bratele Tale le revad. cine-mi scrie, nici asta nu o stiu. poate ca o fac eu, ori poate cele mai intinse, brate, scrijelesc litere romanesti. ecoul, ultimului vers cantat

- Bunicule? - Bunicule? - Bunicule de ce esti rau? vantul e aspru iar pielea lui, ciopartita de panza vremii... doarme... mai intreb: - Bunicule? - Bunicule? - Bunicule mi-e mie frig! El

Tu ma-nvelesti cu puful norilor albastri, si totusi sunt singur, sunt liber... Tu ma-nsotesti cu pasul visator, si totusi sunt unul, unul cat o bucata de creer. Tu imi nesocotesti iubirea, si

Si daca-am sa strig, Lumii, Ca-n bolta mea de ganduri, Licuricii, Mavor insenina in adormire, Cand, Prieteni-mi vor fi la coasa, Cu, Bratele topite-n toropeala, Imi, Voi redeschide

In hohote inabusite, de clinchetul frunzelor ce se sparg de-asfalt imi revad toamnele petrecute, in bratele Tale pe-alei desfrunzite. Ma revad ca o naluca, in fiecare toamna. aceleasi caderi

\"Anomima striga suratelor ei: - Cu adierea ce-are sa vina vom cadea!\" Un vant fulgerator, pustiu prin ele adierea-si trece! se dezlipesc cu toate-odata, chemand pamantul fara Fiu! E

Azi, azi s-a implinit un an... a revenit toamna, iubita mea, a revenit aducand aceleasi frunze care cad mereu si fara viata peste urma mea! Se face frig, se face liniste, in jurul nostru peste

Orele vin, orele trec mai pline de viata. amintirile se scalda picurand sec maruntaie de gheata! Un Om se naste, altul se pierde, se uita facandui-se o Cruce muta! ei sunt amintiri

De cate ori sa-ti spun, ca nu sunt Poet, iar poeziile mele sunt o-ngramadire de scrum, cazut peste mine-n noapte cand astept raze de zi, soare?!... eu nu sunt decat un trecator, ce-si sapa

Oamenii pe care-i numea \"lumea\", reveneau cu flori de cires, cu palmele pline de apa, cu ochii goi, tristi si fara viata. erau oamenii din amintirile, care-l rascolesc fortandu-l sa-si spuna

Sfarsitul campului in care iarba trona fara cuvinte... si muntii care ating Cerul, curg cu boabe de safir... Dumnezeu, inexistent graveaza o inexistenta inefabila... linistea loveste

Cand au plecat ei nu au stiut, de numele ce-l ascundeau subconstientele lor de mii de ani... erau in grupuri fara numar, caci cine-ar numara toti mortii? 25.08.2000 Alba-Iulia

Erau doi * erau patru, erau opt stropi greoi * in sangele albastru-al Terei. erau Oamenii * statui pe-acropolele Cerului stropiti cu viata * si nimanui nu-i trebuiau stropi. 23.08.2000

desert si-n inima mea, oceanul de frunze din boabe de orez... albastru, si-n urma mlastinilor fragmente de petale albe... desert, si-n viata trecatoare morminte vechi, morminte goale... femeia

Cine-si va mai aminti de Oameni? de la apus la rasarit, Ei vor fi uitati si pomeniti de zorile pe care le-au hranit, cu limbile focurilor de dimineata! Cine-si va mai aminti de

Ti-aud lacrima cum cade, lin si fara fericire, peste fata Ta ce arde de durere si iubire! Ma reaud cum strig, cand nu mai esti... din nou Doamne e frig, de ce ne parasesti? Ma reantorc in