Poezie
Sinuciderea frunzelor
Simonei H.
1 min lectură·
Mediu
\"Anomima striga suratelor ei:
- Cu adierea ce-are sa vina vom cadea!\"
Un vant fulgerator, pustiu
prin ele adierea-si trece!
se dezlipesc cu toate-odata,
chemand pamantul fara Fiu!
E ger, e frig, e rece...
si noua lume se-arata moarta!
Cad. Poate se sinucid,
si cum cad, parca-ar fi
o nenumita Fata cu par balai!
plete de aur intr-un ocean de copaci
zbat ultimele-i batai de inima.
Cad. Frunzele se-arunca-n viata
colorate viu.
se nasc din fum mucegait...
si cad...
acum sunt paltoanele copacilor,
iar primavara devenivor-va
tricouri stranse, tricouri verzi.
01.09.2000 Alba-Iulia
002.998
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Zambrean Iulian Adrian. “Sinuciderea frunzelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zambrean-iulian-adrian/poezie/5483/sinuciderea-frunzelorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.