Poezie
Valurile marii...
poezie de Zambrean Rahela Adriana
1 min lectură·
Mediu
Bate vantul printre pomii infloriti in noapte,
Bate vantul, transformand ploaia in soapte...
Se izbesc, valurile marii de stancile-negrite
Cu-ale lor varfuri albe, infinite...
Valuri si valuri cad in abis,
Iadul inunda lacom ultimul paradis...
Furtuna arunca pe maluri,
Scoici parasite, furioase valuri...
Freamata marea pe timp de noapte,
In stresini se aud doar soapte...
E furtuna afara, si-n viata mea,
E furtuna cu vise toata noaptea!...
Se-aude-n departare geamatul noptii aiurea,
Si cad stropii mei de ploaie, in timp de inserare...
Se sparg apele ca si cand anii mei din viata,
Furtuni si valuri de iubire-ar despica-nspre dimineata!
Zambrean Rahela Adriana (15 ani) Alba Iulia 2001
005539
0