Poezii

privind in amintiri in linii negre de cobalt cu fruntea grea ca fierul si tamplele de var... imaculat cersind tacere, linii, stropi... imaculat in noi dormind pe foi de ghimphi... privind

Bate vantul printre pomii infloriti in noapte, Bate vantul, transformand ploaia in soapte... Se izbesc, valurile marii de stancile-negrite Cu-ale lor varfuri albe, infinite... Valuri si valuri

Trebuie sa existe ceva care traind sa ma ridice in inima ei, in ganduri cum pasarile sub Cer ating infinitul... Trebuie sa existe o femeie caruia sa-i spun despre noptile-n care iubeam numai

e frig si rece... e frig si ploua e-ntuneric si e roua... e frig si rece... e frig nebun, esti Tu, parca mai rupta-n doua! Esti... frig si rece E! lanuri tarmuite plece! e frig

dormi... mare-adanca inecata-n spumi cununi si vreascuri intre spini si dormi cum toate dorm instantaneu cand glasul, glasul meu iti striga: - Dormi! 03.07.2001 Alba Iulia

a ramas camera pustie... pustiu e totul fara Tine! Te caut in pereti, Te caut, Si-ntreb spatiul de Te stie! tanara ca un fulger esti si viata mi-ai rascolit-o!... si-ntreb spatiul daca

iti simt lipsa in spatiu si e o lipsa ca de hrana ori aer... o lipsa ciudata ca si-o toamna! Te-astept la balcon... Te-astept intre usi si ma uit la timp... la timp cum trece!... 03.07.2001

ploaie ma-trevad in oglinda oglinzii varul cazut de pe Cer de pe trotuarul cuvintelor Tale tac ca si cum niciodata nu as fi vorbit si nu as fi facut parte din sunete... acum, odata cu ploaia

Ca la o masa a tacerii, Stau tacand din amintiri... Ma uit la Cerul dezvirginat Si la Omul Cel vad stand in Luna! Ma uit la Tine si tac. Sa fiu sincer mi-e teama Sa nu Te zdrobesc cu

tacere ma chinui implorabil sub vant sa exist in infinit ma chinui inegal intr-un mormant sa exist pentru Tine tacerea e valea din mine, cu amintirile Tale care traiesc tacerea ma

nopti surpate, mute... nopti insuruband in amintiri pamant! nopti trecand frumoase-n amintiri, nopti cu stele ratacind mereu aproape frunze, zilnic trandafiri nopti in care ne

O! nu-mi purta dorul!... ceea ce sunt e trecator. as putea ca maine-ncet sa mor... as putea sa mai zaresc si Cerul, dar Tu nu-mi reteza din aripi trisu-mi spre necunoscut, din

albastru de-sperecheat, picurand in tabloul inimi-mi reci, reci... si toamne care plang de dorul altor fiinte ce Iubesc! cad raze infinite cu-amor, cad ziduri de moarte, cad bucati de

de-atatea noptii ma-vart in linii, si drumul meu e-nveselit de-un bland ecou de fluturi ce-au mucegait din aripi Timpul... de-atatea stele parca Cerul pica intre noi stropind cu-o

inghit lame, mananc pietre... zdrobesc cuvintele-n privire, dorm in valuri de spume, alerg catre Tine-n privire strig intre stele, ma nasc plumburi, spre-a vedea Tu, ca-ntre noi... ai

m-au parasit aripile, zbor din cotoare in sticle de-alcool peste betoane rancede intorcanduma-n vesnicul Noiembrie Trist! 25.08.2001 Alba-Iulia

cu genele Tale goale... intre noi, apoi buzele-ti mirosind a tamaie de camp... si bratele mele Te-ar cuprinde-nencetat de Te-ar sti vesnic... aproape... vesnic... mereu... in ele! cu

o femeie ma stie, ma cunoaste-n firele Ei de par... o femeie trecand peste noi cu-n brat desfacut in... Iubire! o femeie incercand sa ma-atinga imi clipeste-ncet din buze si-apoi

Daca Ti-as zice intr-o noapte ca m-am nascut pentru a Te iubi, apoi daca m-as preface stanca si-as adormi... mi-ai mai recunoaste pasii? mi-ai mai sti gandurile? si daca intr-o

Zburand intr-o noapte nebuna, prin fum de-nghetate clipe, zburand, ca si cum din aripi de brate as fi cazut intr-un imens infern de pamant brun, Te-am zarit ranita... ranita de frunze, de

Atatea frunze... alergam intre ele si-apoi Frunze cad lanurile Vietii dormitand prin sentimente... copil, alunecand in ramuri peste camp calcand mereu in Tine... iarta-ma... erau frunze, am

Mereu intr-o urma de cifere si condeiele talpilor Tale mereu aplecate spre stele eu intre voi adormind... mereu spre-acelasi vesnic cuvant mereu... am dintii de nea si tamplele ca doua socuri

clatinand ca si cand peste Cer Tu, trecand ai sa ma nasti cu ochii de camp intre vreascuri plangand... ca si cand undeva cineva Te-ar izgoni din Raiul de vara... 18.08.2001 internet

Cafeaua-i pe terminate, fumul tigarilor se-ascunde in perete, Tu tot citesti, eu Te privesc... Hamurappi, Asurbanippal, Gudea... cine erau si-acesti morti, doar Tu poti sa sti! Mai e putin,