Poezie
Albastru desperecheat (Inedit)
Simonei H.
1 min lectură·
Mediu
albastru de-sperecheat,
picurand in tabloul inimi-mi
reci, reci...
si toamne care plang de dorul
altor fiinte ce Iubesc!
cad raze infinite cu-amor,
cad ziduri de moarte,
cad bucati de stea
si totusi eu Te-astept
si ma nasc cum ma naste-au
odata Ingerii din lut!
ce pustiu! cata durere! cata tarana!
Tu? nici Tu? inca nu?...
se-aud glasuri de scrum
lemnele fruntii primului mort
ard iarba Iubirii!
Cerul insusi piere-n lumina
vantul se spulbera-n drum
si-albastrul de-sperecheat,
picurand in tabloul inimi-mi
reci, reci...
25.08.2001 Alba-Iulia
003.405
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Zambrean Iulian Adrian. “Albastru desperecheat (Inedit).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zambrean-iulian-adrian/poezie/5808/albastru-desperecheat-ineditComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.