Poezie
Imitarea Paradisului
Dedicata TUTUROR
1 min lectură·
Mediu
Si daca-am sa strig,
Lumii,
Ca-n bolta mea de ganduri,
Licuricii,
Mavor insenina in adormire,
Cand,
Prieteni-mi vor fi la coasa,
Cu,
Bratele topite-n toropeala,
Imi,
Voi redeschide strigatul,
In,
Bratele de-arama ale Cerului!
Si nu ve-ti sti ca-am stat cu,
Voi,
La masa de cristale,
Sorbind,
Cuvintele prea pentru mine,
Goale!
Si nu ve-ti sti ca-am fost un,
Trecator,
Ce-n spatele de-amurg,
Cara,
O biata Cruce de pamant!
Ramas pe ganduri mi-ati lasat,
Cuvantul,
Ce-l rostisem gurii mele!
Cand va strigam,
IUBIRE,
Va ascunde-ati in umbra pomilor de
Roua!
Cand rataceam dupa Voi,
Ochii,
Ochii vostri cu ciocuri de pasari
Spini,
Plantau cununa-n radacini!
Si daca-am sa uit pe unul ori pe altul,
Sa-l pomenesc din Fiu de muritor,
In,
Unul pururi vesnic, eu voi venii din nou,
Cu,
Gandul si-amintirea ca pamantul,
Ne-a,
Fost tot mormantul!
01.09.2000 Alba-Iulia
003.007
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Zambrean Iulian Adrian. “Imitarea Paradisului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zambrean-iulian-adrian/poezie/5485/imitarea-paradisuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.