Ikstar*
Fulgi de pamant in imagini trecand,
spre Tine Lumina de tarmuri adanci...
Eu, eu incercad sa Te-nalt catre stanci
am sa cad, voi cadea peste Tine plangand!
Tu, Inger de Zi, Tu
Dac-ai şti...
Dac-ai şti ce am văzut aseară-n drum,
Când în noapte căutam un Om,
Dac-ai şti că parcul ne mai cheamă,
Poate-ai să vii, poate
Izvor de taină
Limbi de lut
gurile noastre curg
flăcări de rai
în roz prea mult
Lacrimi din noi
frunțile zac în sudoare
zbucium de puls
prefăcut în noroi
Timpul pe
Linişte…
E linişte.
Nu se aude nimic…
Cerul e alb.
Copacii sunt fără frunze
Şi e frig…
E linişte…
Şi-n sufletele noastre
E pustiu.
Nu se aude
Niciodată unul niciodată doi
Era târziu, mă şi pierdusem ...
Eram copil, mi-aduc aminte!
Era târziu dar Te găsisem,
Rătăcind în vraja cuvintelor
Sărman suflet de fum!
I
Sfântă dimineață * zglobie fulgerând
tristă * printre noi
te-ntreci cu bine * mă iei e-adevărat cu tine
şi eu te-urmez * prin
27.07.2001 ora: 01:06 dimineata
cateva ore si plec la Sigsisoara. somn. oricum, toate au trecut. in sfarsit imi vad si eu \"poeziile\" publicate undeva pe un site. si mi-e somn. adio. adio lumina
dormi...
mare-adanca
inecata-n spumi
cununi
si vreascuri intre spini
si dormi
cum toate dorm
instantaneu
cand glasul, glasul meu
iti striga:
- Dormi!
03.07.2001 Alba Iulia
Cu degetele umbra Ta... (varianta) today, 23.07.2001
Pe-oceanul de litere poate ca Te caut,
si trec peste-adanci mormane de cuvant...
Te caut poate, ori Te cunosc indeajuns,
pentru a nu mai
Bate vantul printre pomii infloriti in noapte,
Bate vantul, transformand ploaia in soapte...
Se izbesc, valurile marii de stancile-negrite
Cu-ale lor varfuri albe, infinite...
Valuri si valuri
Tu infinit, Tu cea din Paradis...
Simonei H.
Mi-atat de frig...
Ploua, ploua cu soapta mea,
Picura cu nisip de file...
Mi-atat de frig...
Inca nu Te-am mai regasit,
Si ninge si
intinse,
bratele Tale le revad.
cine-mi scrie,
nici asta nu o stiu.
poate ca o fac eu,
ori poate cele mai intinse,
brate,
scrijelesc litere romanesti.
ecoul,
ultimului vers cantat
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre
„Priveşte-un copil singur!
Ce vezi în ochii lui?
Apropie-te de el, i-ai inima-n palme şi ascultă-i gândurile!
Priveşte-un copil singur!
El nu vede decât ce nu
Zburand intr-o noapte nebuna,
prin fum de-nghetate clipe,
zburand, ca si cum din aripi de brate
as fi cazut intr-un imens
infern de pamant brun,
Te-am zarit ranita...
ranita de frunze, de
Daca Ti-as zice intr-o noapte
ca m-am nascut pentru a Te iubi,
apoi daca m-as preface stanca
si-as adormi...
mi-ai mai recunoaste pasii?
mi-ai mai sti gandurile?
si daca intr-o
Trebuie sa existe ceva
care traind sa ma ridice
in inima ei, in ganduri
cum pasarile sub Cer
ating infinitul...
Trebuie sa existe o femeie
caruia sa-i spun
despre noptile-n care iubeam
numai
Atatea frunze...
alergam intre ele
si-apoi Frunze cad
lanurile Vietii
dormitand prin sentimente...
copil, alunecand in ramuri
peste camp
calcand
mereu in Tine...
iarta-ma...
erau frunze, am
I
A fi feminin...
gust de lamaie,
topita cu lacrimi de seara...
A fi, asa cum mi-am dorit cand...
alergam dupa stropi de lumina,
alergam dupa fluturi albi de-ntuneric...
alergam...
cu genele Tale
goale...
intre noi,
apoi
buzele-ti mirosind
a tamaie de camp...
si bratele mele
Te-ar cuprinde-nencetat
de Te-ar sti vesnic...
aproape...
vesnic...
mereu...
in ele!
cu