Poezie
ETER
Simonei H.
1 min lectură·
Mediu
Tu ma-nvelesti cu puful norilor albastri,
si totusi sunt singur, sunt liber...
Tu ma-nsotesti cu pasul visator,
si totusi sunt unul, unul cat o bucata de creer.
Tu imi nesocotesti iubirea,
si totusi asa cum e ea,
Tu ma privesti si-mi lasi placerea,
sa ma consider liber, praf si aer!
Tu ma culegi tarziu,
si totusi la timp...
Tu fugi, Te departezi...
iar eu raman, raman privirea!
Mi-am amintit, privinduma-n trecut,
ce-am fost si ce-am ramas...
liber am fost doar pentru mine,
cand reveneam intaiul meu popas!
5 septembrie 2000 Alba-Iulia
003156
0