ZRZaharia Ramona
Verificat@zaharia-ramona
Constanța
09.02.'81 Constanța De atunci însemn câte ceva pentru cineva ... Când nu am să mai însemn nimic pentru nimeni sper să nu mai însemn nimic pentru mine.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
\"cutiile poștale sunt ca mormintele. în ele stau oameni care oricum n-o să vină.\"
Printre atâtea \"cutii poștale\" un mesager care împarte \"semne de viață\".
Printre atâtea \"cutii poștale\" un mesager care împarte \"semne de viață\".
Pe textul:
„semn de viață" de emilian valeriu pal
0 suflu
Context\"Căci ce e omul fără latura lui de sensibilitate, decât o poză jalnică dintr-un ziar folmotocit, cu care nici nu te-ai șterge undeva.\"
Sensibilitatea ... personajul tău alege ieșirea extremă din viață tocmai dintr-o prea mare sensibilitate.
Îmbrățișările sunt singura urmă de fericire, ele seamănă cu un refugiu provizoriu.
Sensibilitatea ... personajul tău alege ieșirea extremă din viață tocmai dintr-o prea mare sensibilitate.
Îmbrățișările sunt singura urmă de fericire, ele seamănă cu un refugiu provizoriu.
Pe textul:
„Îmbrățișări pentru Florentina (5)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
Context\"e o tragedie,/ tu mori,/eu mor,/el moare,/spectatorii pleacă/ dezamăgiți./sala rămâne goală,/plină de coji de semințe./irelevant.\"
Foarte sugestivă imaginea sălii goale, bântuită de coji de semințe! Și ai dreptate, suferința când e descrisă \"în fiecare zi\" devine asemeni unui \"set de lame noi\" - foarte ascuțită dar neimpresionantă.
Totuși ... e o dramă și nu o tragedie. Era o tragedie dacă totul s-ar fi derulat în gol, dar așa, un public, fie el și dezamăgit, echilibrează cumva situația.
Foarte sugestivă imaginea sălii goale, bântuită de coji de semințe! Și ai dreptate, suferința când e descrisă \"în fiecare zi\" devine asemeni unui \"set de lame noi\" - foarte ascuțită dar neimpresionantă.
Totuși ... e o dramă și nu o tragedie. Era o tragedie dacă totul s-ar fi derulat în gol, dar așa, un public, fie el și dezamăgit, echilibrează cumva situația.
Pe textul:
„ca-n filme" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextAlberto, nu numai că te cred, dar sunt absolut convinsă că este așa ... Ideile personajului nu sunt și ideile mele. Textul de mai sus are o continuare, dar nu prea mai am chef ... așa că amân :P
Pe textul:
„Bere în papucii prieteniei II" de Zaharia Ramona
0 suflu
Context\"un turn alb plin de ferestre,/ca un bloc de locuințe stalinist/plin de îngeri schilozi/fără balcoane, frigidere,/
aragaze și apă caldă.\"
Izgonirea din realitatea imediată într-o perspectivă a umbrelor. Turnul tău, lipsit de confortul cotidian, seamănă cumva, cu un sanatoriu de oase :)
Îmi plac imaginile vizuale rezultate din asocieri reușite.
Și ....cheia acestui spectacol este la tine ...
aragaze și apă caldă.\"
Izgonirea din realitatea imediată într-o perspectivă a umbrelor. Turnul tău, lipsit de confortul cotidian, seamănă cumva, cu un sanatoriu de oase :)
Îmi plac imaginile vizuale rezultate din asocieri reușite.
Și ....cheia acestui spectacol este la tine ...
Pe textul:
„1986" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextDănuț e moralist :) de aici lipsa de aderență între el și Doru. Va fi o continuare prin care să îmi dezvolt puțin mai mult personajele.
Mulțumesc de apreciere și te mai aștept, îmi plac părerile sincere și obiective.
Mulțumesc de apreciere și te mai aștept, îmi plac părerile sincere și obiective.
Pe textul:
„Oameni de succes și irosiți I" de Zaharia Ramona
0 suflu
ContextFragmentarea timpului care aduce cu sine \"friguri crâncene\" pentru suflet, îmi pare că face singurătatea în suferință ceva mai ușor de îndurat - oferă momente de respiro.
Pe textul:
„gânduri în creion VI" de Victoria Danis
0 suflu
Context”Lasă, nea Fane, mai ții minte ce-mi spuneai? Mă băiete, decât un prost care să trăiască o sută de ani, mai bine un deștept treizeci. Stai liniștit, io-s prea prost ca să mor. Dumnezeu nu-i ia pe proști la el, că n-are ce face cu ei. D-aia s-a umplut pământul. Hai să ne vedem sănătoși!”
Dramatic episodul, are acea zvâgnire a momentelor precise din viață când simți că realitatea te decojește de trăirile cotidiene ca să te arunce în plin excepțional.
Dialogul este fluent și crează în minte gesturi și expresii ale chipurilor.
Dramatic episodul, are acea zvâgnire a momentelor precise din viață când simți că realitatea te decojește de trăirile cotidiene ca să te arunce în plin excepțional.
Dialogul este fluent și crează în minte gesturi și expresii ale chipurilor.
Pe textul:
„Îmbrățișări pentru Florentina (4)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextMaria este un personaj pe cât se poate de real. Oscilațiile între a admite și a respinge, între \"îmi pasă\" și \"nu îmi pasă\" surprind foarte bine realitatea copiilor rupți de unul dintre părinți ca o felie de întreaga pâine. Cred că Maria merită o continuare cu alte episoade din viața ei, este un personaj dinspre care se poate construi cu ușurință.
Pe textul:
„Anywhere but here" de Roxana Sonea
0 suflu
ContextCuburile dau senzația de joc în care se compun mai multe imagini prin rotirea unor fațete, ai uneori impresia că ești supus unui test de logică.
Cel mai mult dau târcoale următoarei idei:
\"Nimănui nu-i păsa cum trăiește șoarecele în cubul de sticlă, era neimportant, viețile lor erau și ele niște șoareci albi despre care oricum nu aveau să afle vreodată mare lucru.\"
Trăim izolat, fiecare în cubul său de sticlă.
Cel mai mult dau târcoale următoarei idei:
\"Nimănui nu-i păsa cum trăiește șoarecele în cubul de sticlă, era neimportant, viețile lor erau și ele niște șoareci albi despre care oricum nu aveau să afle vreodată mare lucru.\"
Trăim izolat, fiecare în cubul său de sticlă.
Pe textul:
„Cubul de sticlă" de Claudia Radu
0 suflu
Context\"Râd când fulgi de zăpadă îmi cad pe nas,
Mă bucur de câte ori văd câte-un curcubeu;
Îmi plac ferestrele și florile când sunt deschise\"
Poezia asta îmi place foarte mult, sugerează în principal trăiri senine fără să fie o expresie a pozitivismului exagerat. Ideile sunt armonios îmbrăcate în culori potrivite. Am citit-o când ai publicat-o prima oară dar nu îmi găseam cuvintele (nici acum nu stau mai bine). Ce mă miră e faptul că nimeni nu a lăsat de atunci și până acum niciun comentariu.
Mă bucur de câte ori văd câte-un curcubeu;
Îmi plac ferestrele și florile când sunt deschise\"
Poezia asta îmi place foarte mult, sugerează în principal trăiri senine fără să fie o expresie a pozitivismului exagerat. Ideile sunt armonios îmbrăcate în culori potrivite. Am citit-o când ai publicat-o prima oară dar nu îmi găseam cuvintele (nici acum nu stau mai bine). Ce mă miră e faptul că nimeni nu a lăsat de atunci și până acum niciun comentariu.
Pe textul:
„Despre mine..." de Oana Izbașa
0 suflu
Context\"Identitatea visătorului în spațiu este astfel înlăturată pentru totdeauna, făcând posibilă însușirea altor date personale unice, de-o amploare și de-o substanță mult ameliorate. (...)În acest interval, visătorul intergalactic poate trăi oniric sute de vieți fericite(...)\"
Ceva mai ironic, dar același umor relaxant într-un text care curge fără dificultate.
Un singur reproș - ești cam zgârcit la nr. de caractere.
Ceva mai ironic, dar același umor relaxant într-un text care curge fără dificultate.
Un singur reproș - ești cam zgârcit la nr. de caractere.
Pe textul:
„Heaven 4" de Adrian Dorie
0 suflu
Context\"a mai crescut un zid (...)doctorii nu pot să-l vadă\"
\"oamenii se împiedicau de mine și de singurătatea mea\"
\"ei au acasă soții și copii. ei au cine să le plângă și să le râdă\"
Dincolo de zid începe lumea cu forfota ei haotică. Între zidurile inimii o așteptare în roche albă, de mireasă.
Nimeni nu trece dincolo de pragul tăcerilor ... nu bănuiesc, nu au timp, nu au interes.
Suntem singuri atât în micile dureri cât și în marile dureri.
\"oamenii se împiedicau de mine și de singurătatea mea\"
\"ei au acasă soții și copii. ei au cine să le plângă și să le râdă\"
Dincolo de zid începe lumea cu forfota ei haotică. Între zidurile inimii o așteptare în roche albă, de mireasă.
Nimeni nu trece dincolo de pragul tăcerilor ... nu bănuiesc, nu au timp, nu au interes.
Suntem singuri atât în micile dureri cât și în marile dureri.
Pe textul:
„după amiază în rochie de mireasă" de ioana negoescu
0 suflu
Context\"Cotidianul se lipește de mine
ca o iubită plângăcioasă.\"
O iubită plângăcioasă cu ghiare retractabile. Niciodată nu poți prezice transformarea în excepțional.
ca o iubită plângăcioasă.\"
O iubită plângăcioasă cu ghiare retractabile. Niciodată nu poți prezice transformarea în excepțional.
Pe textul:
„Din front (II)" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextTextul meu este o simplă pagină de jurnal dintr-o zi oarecare, mulțumesc pentru citire și pentru apreciere. Mă bucur că am reușit să câștig un zâmbet.
Pe textul:
„38 de grade" de Zaharia Ramona
0 suflu
ContextDefinița asta este cea mai reușită ... Îmi pare că și timpul se dilată de căldură, totul alunecă, nicio idee nu mai are aderență.
\"arșița prinde cuvintele într-un carusel\" - se învârt, se învârt prin minte, se repetă ... se suprapun.
\"arșița prinde cuvintele într-un carusel\" - se învârt, se învârt prin minte, se repetă ... se suprapun.
Pe textul:
„stare" de Victoria Danis
0 suflu
Context\"Fiecare zi e ca un dinte
Dintr-un fermoar gros, din plastic,
Albastru sau verzui, ușor de tras,
Și fiecare trăire culisează ușor.\"
Comparația vieții cu un fermoar îmi place foarte mult - toate trăirile \"culisează\" spre o închidere, spre \"un check point\". Cu fiecare \"dinte\" din plastic opțiunile sunt tot mai puține, spațiile tot mai restrânse.
Poezia permite o analiză consistentă a ideilor/trăirilor transmise de mesaj - este pentu cei care nu se mulțumesc până nu analizează toate suprafețele.
Dintr-un fermoar gros, din plastic,
Albastru sau verzui, ușor de tras,
Și fiecare trăire culisează ușor.\"
Comparația vieții cu un fermoar îmi place foarte mult - toate trăirile \"culisează\" spre o închidere, spre \"un check point\". Cu fiecare \"dinte\" din plastic opțiunile sunt tot mai puține, spațiile tot mai restrânse.
Poezia permite o analiză consistentă a ideilor/trăirilor transmise de mesaj - este pentu cei care nu se mulțumesc până nu analizează toate suprafețele.
Pe textul:
„ignat demiurgic" de Cosmin Dragomir
0 suflu
ContextCâte culori, ce efecte! Foarte viu tabloul tău și foarte frumos - ca și copilăria pe care o reflectă.
Pe textul:
„Puzzle cu unghii colorate" de Floriana Vîntdevară
0 suflu
ContextCe frumoase sunt imaginile vizuale – colorate asemeni cărților în care se ilustrează povești.
Dinamica poeziei este dinamica ludică a copilăriei \"libelule albastre se joacă/și gâdilă apa cu vârful picioarelor\", \"macii învârt o horă\",\"câțiva copii se joacă-n iarbă\".
Cu toate astea, \"fluturii mor/după o zi de iulie\".
Finalul insinuează o tristețe pe care vârsta bucuriei nu o conștientizează, e ca și cum ne-am jucat o zi întragă în orizontul vesel al copilăriei și spre seară ne întoarcem brusc spre spațiul realităților inevitabile, printr-o îmbătrânire prematură.
Dinamica poeziei este dinamica ludică a copilăriei \"libelule albastre se joacă/și gâdilă apa cu vârful picioarelor\", \"macii învârt o horă\",\"câțiva copii se joacă-n iarbă\".
Cu toate astea, \"fluturii mor/după o zi de iulie\".
Finalul insinuează o tristețe pe care vârsta bucuriei nu o conștientizează, e ca și cum ne-am jucat o zi întragă în orizontul vesel al copilăriei și spre seară ne întoarcem brusc spre spațiul realităților inevitabile, printr-o îmbătrânire prematură.
Pe textul:
„iulie" de Vătafu Gabriela Teodora
0 suflu
ContextDescriere segvențială a unei prietenii/apropieri - un fel de fotografie rezultată din suprapuneri. Îmi place mult modalitatea asta de a reține esențialul prin numirea unor gesturi - pâinea ruptă în două, \"coatele aproape același colț de masă/paginile cărților din mână în mână\"
Pe textul:
„prietene" de Miruna Dima
0 suflu
Context