Zaharia Ramona
Verificat@zaharia-ramona
09.02.'81 Constanța De atunci însemn câte ceva pentru cineva ... Când nu am să mai însemn nimic pentru nimeni sper să nu mai însemn nimic pentru mine.
Pe textul:
„Azi port joben" de Zaharia Ramona
Fiindcă timpu-i un ac
Iar noi suntem ața din el.\"
La versurile astea mă duce cu gândul textul tău. Este adevărat că tonalitățile sunt diferite.
\"Într-o zi timpul se va indoi si trecerea asta nu va fi existat.\"
Pe textul:
„Marcoon 5: Just for you" de Marinescu Victor
Ce euforie?! Cred că ar fi fost o luptă pe viață și pe moarte pentru ierarhizare, nu ar fi fost necesară inserarea unui Dumnezeu ...
Oricâte puteri inimaginabile ar câștiga mintea umană, conflictele nu vor dispărea (fac parte din definiție).
Pe textul:
„Dilemă" de Adrian Dorie
Stările, gândurile, dar mai ales senzația de libertate fac ușoară și plăcută parcurgerea textului.
Acum că ai adus în șcenă două personaje merită să le dezvolți puțin.
Pe textul:
„Libertate" de Adriana Weimer
Pe textul:
„Impulsuri sincere de viață V" de Zaharia Ramona
Faza cu agenda minusculă m-a liniștit într-o oarecare măsură ...
Pe textul:
„Ultimate Thrill" de Adrian Dorie
Pe textul:
„Cuvinte risipite generos IV" de Zaharia Ramona
Tăticul operelor literare cu \"cifru\" este A. Rimbaud, care dacă ar fi ales să meargă la un psiholog ar fi văduvit în mod serios literatura universală. Cei care au avut răbdarea să studieze cu lupa viața și opera, au venit cu multe înțelesuri și \"descifrări\" la ceea ce se considerau a fi incantații magice, imposibil de pătruns.
Din păcate mulți au preluat tehnicile dar mai puțin profunzimea.
Pe textul:
„Viață în franjuri" de Zaharia Ramona
Mulțumesc pentru semn
Pe textul:
„Viață în franjuri" de Zaharia Ramona
Îmi place mult strofa din final:
\"și pentru prima dată el a trădat tăcerea
și sa-ntrebat , patetic, cu o aură de sfânt:
e o iluzie oare ce-mi tulbură gândirea
sau lumea-i plină de clovni și eu...nu sunt\"
Mult succes!
Pe textul:
„clovnul" de herciu
De îmbunătățitUrăsc melodramele! Dar nu e o lamentare de genul - nu mai am chef de viață și ce necăjită sunt eu, mititica de mine. E doar un adevăr de azi. Mâine, de \"Ziua Marinei\" va fi nevoie de șpaclu pentru îndepărtarea fondului de ten.
\"o viata cotidiana fara actiune fara nimic palpitant & nou, o viata plictisitoare care este un fel de bila grea legata de picior.\" La mine din contră, senzația de bilă grea vine din prea multe \"noutăți\" care își fac loc în viața mea de la începutul anului 2007.
Pe textul:
„Capricii mărunte" de Zaharia Ramona
Pe textul:
„Un perete roșu III" de Zaharia Ramona
Dacă \"era vreo\" înseamnă că nu știi precis cât era ceasul, ar fi fost mai nimerit să scoți cumva pe \"și șaptesprezece\".
\"Este un pic mai lungă povestea.\" - și ar fi meritat să fie dezvoltată.
Textul este plăcut, mai multă răbdare și spor la treabă!
Pe textul:
„Desparțirea" de Stefan Doru Dancus jr.
Nu știu dacă ne cad dinții din creier, dar pentru incisivitatea gândirii nu am auzit să se fabrice proteze ...
Pe textul:
„Un perete roșu III" de Zaharia Ramona
Relu este o sumă a micilor anomalii din jurul meu, anomalii reale ale unor oameni normali. A existat un profesor care i-a repetat necontenit unui elev că va ajunge în gară la furat portofele (băiatul a renunțat la liceu dar l-a reluat), un coleg de generală care a ajuns hoinar prin țară după ce a rămas orfan de mamă și ... există înfiorător de mulți oameni cu idei preconcepute.
Mă întrebi ce devenim ... mă tem că niște guri știrbe, dacă ne limităm să înghițim nemestecate absurditățile vieții sociale.
Merci de citire.
Pe textul:
„Un perete roșu III" de Zaharia Ramona
De distrugere nu sunt prea sigură, mai există ființe cu astfel de porniri ... Totuși, lumea se duce de râpă din cauza \"singurului animal capabil să transforme natura în interesul lui\"
Pe textul:
„Grotesque" de Adrian Dorie
Îmi place mult pasajul ăsta. Redă foarte bine existența din inerție, pentru alții ... în derivă.
Singurătatea este o suprafață care nu permite schimbul între tine și lume. Singurul mod de a transmite mesaje \"dincolo\" este zâmbetul tău către lume.
Un sfat, deși le urăsc atunci când nu sunt solicitate:)
Încearcă să nu diluezi discursul reluând amănunțit ideea.
Uite - un zâmbet pentru tine, ca să topim cuburile de gheață :)
Pe textul:
„doar eu ...... și singurătatea" de Ștefania Stroi
De îmbunătățitimortalizată într-o gară cu trenuri fără speranță s-o mai ia din loc
cu ploaie cât soare și noapte cât toate zilele
cu mine fără noi\"
Timpul care aleargă de la \"acum\" spre \"nicăieri\" este mereu suspendat într-un prezent continuu.
Apăsarea spațiilor din viața noastră, rămase goale apare foarte sugestiv surprinsă de versurile:
\"scaunul doi e fericit în goliciunea lui
primul scaun zace sub același trup apăsător
scaunul trei ar fi scăparea amândurora\"
Spun versuri pentru că deși textul e încadrat la \"Personale\", mie îmi sună în minte ca o poezie.
Pe textul:
„Chip..." de Floriana Vîntdevară
‘Da! Da! Da! Suntem cu tine! Suntem cu tine! Suntem cu tine!’\"
Parcă ar fi un spectacol de propagandă religioasă :)))
Omenirea nu progresează prea mult: \"lagăre de exterminare,arme de foc, aruncătoare de flăcări, grenade, gaze letale\". Și între noi fie vorba, de ce am renunța la barbarie, discriminare, distrugere? Nu definesc și ele rasa umană?
Îndrăznesc să sper la o continuare, judecând după cele câteva portițe lăsate deschise.
Un text cu mesaj, care pune imaginația în mișcare.
Pe textul:
„Grotesque" de Adrian Dorie
Pe textul:
„Bolovanul cu zei" de Ina Simona Cirlan
