Poezie
clovnul
1 min lectură·
Mediu
CLOVNUL
Un clovn, bătrân sărmanul, plecat în pribegie
cu pasul cam nesigur, gândea cu nostalgie
la ziua aceea-n care trebuit-a să se nască,
ursit ca pe-a lui față să poarte în veci o mască
Își amintea bătrânul, privind înspre înalt
de fata-i împarțită-n doua părți de vină,
de ochiul care râde și-mprăștie lumină;
și cum plângea tristețea, solemn, în celălalt
Trăise toată viața-n a circului arenă
iar sufletu-i secase făcând oameni să râdă
luptau în el dileme purtând drapele-n bernă
cu urâțenia caldă și frumusețea hâdă..
…………………………………………….
Acum se terminase calvarul scump platit
si-n el renaște omul din clovnul ce-a albit;
dar vai ! ce jocuri sumbre, ce ironii cereșți
toți oamenii din juru-i se acundeau sub măști
și pentru prima dată el a trădat tăcerea
și sa-ntrebat , patetic, cu o aură de sfânt:
e o iluzie oare ce-mi tulbură gândirea
sau lumea-i plină de clovni și eu...nu sunt
037017
0
și sa-ntrebat , patetic, cu o aură de sfânt:
e o iluzie oare ce-mi tulbură gândirea
sau lumea-i plină de clovni și eu...nu sunt
lumea-i plina e clovni iar tu nu esti... se poate interpreta: 1. dumneata nu esti un clovn; 2. dumneata nu existi... si aici facem o paranteza: cunosti \"paradoxul bunucului\" a lui einstein parca, daca nu ma insel, deci, daca dumneata nu existi n-ai cum sa scrii textul acesta, implicit nu l-ai putut posta, reducand la absurd, eu nu l-am putut comenta, cenzorul verifica si asa mai departe... deci balaria matale nu putea aparea.
dar rationamentul cade iar dumneata existi cu balaria asta cu tot :D
daca n-ai inteles nu e nici o problema, gandeste ca acest comentariu nu exista...
amical,