xxx

totusi... s-a cam exagerat ca sa nu zic fortat pe alocuri...
aia cu \"burta luminii\"... suna groaznic, \"culegator de iarba proaspata\", hai sa fim seriosi... e un text bun dar sa nu ne imbatam cu apa rece numai fiindca se numeste zuz..
mai trec

ultimul kilometru e cel mai greu, utimii pasi, ultima parte si din viata si din orice, numai cand faci dragoste, ultima parte este minunata.
desi la prima \"vedere\" combinatia intre ratuste, hipopotami si jazz este una nefericita, la tine aici toate se impaca frumos, chiar prea frumos... inseamna ca ai reusit o scriere frumoasa, zic eu...
\"jazzul clasic pe străduțele caramelizate
vărsa în paharele pointiliste reclame cu tine... \", pentru versurile acestea m-am oprit in special.
frumos
te citesc,

remarc ultima strofa. acolo ai pus picatura in plus care a facut sa iasa din comun. scriu azi ca mi-a placut, si nu uita ca este vara.(dont say look who\'s talkin\'!) :)
incantat, din stefanesti-Arges catre paris-Franta?, corespondentul dv.
Costin

fiindca Lucian stie mai bine cum e cu sedintele pentru parinti, eu ma rezum la a spune ca am gasit un text frumos care ilustreaza atent(desi la prima impresie nu pare asa) felul in care tatal are atata grija de odrasla. pot sa spun ca sfarsitul m-a facut sa rad in hohote, chiar asa... daca a fost adevarat daca ati trait asta este foarte ingrijorator, pentru ca data viitoare cine stie pe unde o sa ajungeti si o sa spuneti ca ati fost in clasa fiului.
cu stima

te-ai declarat diabetica poetic si ce-ai facut? daca intri in coma ce-o sa ne facem noi? simt si acum virulenta cu care mi-ai atacat valurile de ciocolata cand scriam si eu asa intr-o poezie(ca doar eram in al noulea cer...), si acum...? ufff, imi place sa stii numai ca vreau sa existe cineva care sa aibe grija de tine asa camaradiceste.
plec incantat
drag

eu spun ca stii sa scrii si poezie, nu ca proza dar e bine.
inceputul este interesant, ai stricat-o cu luna ireala... ori n-am prins eu schepsisul acolo...
nicidecum nu ma infierbanta versul cu \"fetele goale bla bla,\" nici nu cred ca ai urmarit asta...
ai sfarsit magistral, ok
te citesc

in afara de primele doua versuri din prima strofa, si primele trei din a doua nu prea am avut cu ce ma delecta aici. cauta sa construiesti altfel strofa, ca de inceput le incepi intr-un fel, deci eu cred ca forma sufera la tine acasa.
si vezi cu \"te iubesc-ul\" asta... ca iti sar poetii la gat ca nu se mai foloseste, e perimat...
mai trec

Lory, sunt foarte naiv la ora asta si un pic neintelegator. am si eu o intrebare pentru tine: Cum sa i-o puna? nu prind ideea de loc... si cum n-a apucat sa i-o puna? si de ce a ras?(uite ca am ajuns sa-ti pun... trei intrebari nu una)
tare mi-ai facut pofta de cirese...
te citesc

Alexandra, desi este o poezie despre iubitul in ploi, imi pare ca scrierea ta degaja o inocenta pura. foarte interesante versurile cu glezne si talpi goale... imi amintesc de o iubire din copilarie cand imi placea sa ma ud stand prin ploaie.
placut, mai trec

multe mai fac tinereii astia ai tai iubindu-se in poemul tau... in urma lecturarii atente a acestui text bag seama ca s-au petrecut multe prin parisul ala primitor, in ultima vreme. frumos, mi-a placut scrierea ta. e limpede si sincera, are un design de vitrina...
ne citim

frumos... poate ca nu s-au iubit niciodata, sau adca da, au fost atat de bolânzi ca n-au reusit sa ramana impreuna... stiu un caz aproape asemanator
\"Băiatul acesta încet
Și fata mult prea delicată\", mi-a placut mult asta...
mai trec

unde-ar fi poezia? ajutati-ma ca n-o vad... nu vad decat niste cifre 1) 2) 3), upss unt invers 4321... scuze...
esti sub observatie

Florine, te joci cu focul tata, si te joci frumos nu zic nu... eu zic ca daca nu e serioasa propunerea ci e doar o joaca, daca va fi cineva sau mai multi de cineva care or sa spuna da, sa le marturisesti cu lacrimi in ochi ca n-ai vrut si ca o sa fii cuminte de aici inainte.
lasand gluma la o parte unul din cele mai frumoase texte pe care le-am citit in ultima perioada, are o claritate si o asezare solida(nu se bâțâie) de invidiat.
felicitari

si pentru ca eu nu cred niciodata in episodul doi, vreau sa comentez episodul 1. aceasta poezie imi confirma faptul ca te+a atins vreo aripa de inger in perioada asta, sau mai stiu eu ce...? vorbesti cu o dexteritate uimitoare si cu o inspiratie de invidiat, despre curajul sau teama de a iubi. ai gasit acest \"tobogan infernal\" nu stiu unde, poate ne vei spune intr-o zi... si ai ingropat stelele, eu cred ca ai mintit, nu acolo e locul dar se va afla peste 2000 de ani cand urmasii nostri vor face sapaturi arheologice... vor spune :\"uite aici au fost ingropate stelele, ioana cheregi a facut asta acum 2000 de ani, de-aia nu mai avem noi astrii pe cer acum\", nu, nu e o lectie de istorie ci una de poezie adevarata.
coplesitor versul acela stingher cu luna, pe care o si vad pe acoperisul caselor, pe varful brazilor, pe colina, pe nasul unui betiv care vine de la carciuma...
\"de exemplu, acum nu pot sa...\" deci fiecare vers este o nestemata, pentru mine, bineinteles... de aceea... iti spun
sunt tare invidios si de atata invidie las semn
ne citim

gasesc aici un vladimir indragostit lulea, poate de poezie, poate de lebede negre, poate de sportul cu arcul, nu stiu de cine ce si cum, important este ca a scris o frumusete de text-miniatura.
semn ca mi-a placut

o scriere frumoasa, fiecare vers a rupt din mine cate o bucatica. acum sunt imprastiat pe undeva pe podea, au ramas degetele pe tastatura sa scrie aceste cuvinte.\"pictura abandoneaza tabloul...\", asta e lovitura de gratie... atat de multa inversunare, atat de multa durere, atat de multa revolta in aceasta frumoasa poezie...
ai ars cand ai scris-o se vede cu ochiul liber
plec incantat
ne citim

si cum spuneam faceti-mi ceva sa-mi revin, uitai steluta(am vorbit dialecticeste acum...)
da, e de citit,

gasesc aici o poveste a cuvintelor exprimata poetic care impresioneaza prin ritmul interior, insinuant, serpuitor, placut. Observ siguranta poetului care vorbeste despre taceri si cuvinte goale despre oameni ca pasari ce refuza sa se mai miste. Oare odata cu vorbele cu aceste cuvinte a disparut si libertatea si oare aceste cuvinte sunt chiar poezia?
este un text deosebit care merita citit si intors pe toate partile.
te citesc

senzualitate, rafinament, ciorapi lycra, piele de portelan... foarte frumos si expresiv acest text, are forta. imaginea porumbelului care se scutura este magnifica
placut mult
incantat

da, Sandra am invatat din textul tau fiindca acesta este un text povata. rugaciunea daca este pornita din suflet catre Dumnezeu-Tatal, este una bine primita. fara reguli, fara obligatiuni sau constrangeri. Textul tau pilda m-a impresionat si imi dau seama ca ai har pentru asa ceva.
si caprita neagra imi aminteste de copilarie, de vacantele la bunici. iti multumesc pentru tot
drag
Costin