xxx

Eu mor cand cineva schimba in urma celor spuse de mine... era doar o parere dar daca ai facut-o... sper ca ai facut-o numai fiindca ai crezut cu tarie in schimbarea cu pricina... te citesc si te-ndragesc
Costin,

eu nu reusesc sa vorbesc cu nimeni frumos dimineata nici macar cu mine... cum faci?
poemul acesta s-ar putea numi foarte bine \"schimbare\". Tu spui totul aici ca si cand inainte de fiecare vers ar exista un \"De-acum...\". Ia sa incerci sa vezi cata drepatte am... Foarte frumos ai scris, ai avut grija de tine cand ai facut-o, te-ai rasfatat intr-un fel... si-ai facut-o frumos, ma repet asta e...
te citesc
drag,

Alina, amurgul nu dureaza atat de mult, ti se pare tie din cauza circumstantelor... tristete, un cuvant pe care il gasesti in fiecare vers de aici, in textul tau.
Stiu ce-ai simtit atunci cand ai scris \"balele unui paianjen\", dar nu \"da bine\", nu c-ar fi un cuvant oripilant(am tras cu coada ochiului mai sus la comm-uri) dar nu suna bine, muzicalo-acustic... \"ba-le-le\", imi da impresia de africa africa...
ce sa mai spun? te vad departe, numai sa stii tu sa nu te \"pierzi\", sa alegi calea dreapta... iti spun asta fiindca este foarte usor sa te ratacesti
mi-a placut stii asta
drag,

Lucian, sunt compatibil cu bagatele 22 sau bagatele 22 sunt compatibile cu mine. nu stau sa reflectez prea mult asupra acestei dileme, care cu care...
o sa vorbesc putin despre aceasta frumusete de poema. fara indoiala ai avut un moment sublim de inspiratie cand ai scris-o.
Auzi cum incepi: \"Ninge pe Venus\", daca scriai doar versul acesta si plecam la fel, un fel de \"varza\", aici ai lovit fara mila!(te stiam un baiat sufletist dar se mai inseala omul). Adica pe Venus sa ninga... tu stii ca planeta asta este atat de incinsa ca daca ai sta o secunda acolo... n-ai mai scrie poezie?(Venus, planeta de unde provin femeile , cica...) Stii si de aceea ai scris asa... ok.
Apoi ne arunci brutal, dar placut... unora le place brutalitatea si stiu eu in ce conditii.., in alt spatiu, in visul unei picaturi de roua... nota zece pentru aceasta mutare... o picatura de roua nu poate avea decat un vis curat, un vis inocent fiindca pentru mine roua inseamna iubire, inseamna curatenie, inseamna Dumnezeu. sa mai vorbesc despre secventa, despre cum se scurge ea in ciutura, cum aluneca si cum se aude clinchetul si fac pariu ca e dimineata cand sunetul este altfel... Despre cum te-ai folosit de imagine ca sa ne faci sa auzim...?
Nu mai spun despre asta desi acest text merita un comentariu complex, fiindca tu ai reusit prin niste versuri aparent simple, sa cuprinzi totul in el. Simtirea, sunetul, imaginea, ca un film, ca o pelicula naturala...
E unul din cele mai puternice texte, din ce-am citit eu in ultimele luni... are forta! Imi pare rau ca am comentat cam tarziu dar o sa-i dau in judecata pe cei d ela rds... daca n-am facut-o deja si nu mai tin minte...
Felicitari!

Ela, nu, nu-i cunosc tablourile si nu ma refeream la asta, stii bine... intrebarea mea este: care este rostul acelui tablou, ce semnifica el, in raport cu poezia ta...
drag,

sexul nicidecum nu este libertate, poate numai ideea de a face sex cu cine vrei, asa da...
repetitia \"cartile fac dreg...\" e suparatoare, ori ma irita pe mine foarte usor orice la ora asta...
la \"pozitiv\":
ai scris o poezie frumoasa care are mesaj si transmite usor... are viata in ea, exact ca o melodie care te ridica in picioare cu ritmul ei.
felicitari, eu cred ca e o reusita acest text.

acest poem de trei stele, sau patru cu aia de la \"recomandate\" ma face sa ma intreb de ce niciodata o jumatate nu poate fi ca cealalta jumatate? de ce mereu trebuie sa existe un yin si un yang, un om un nenascut, jumatate femeie jumatate barbat? echilibrul? asta sa fie? trebuie sa existe o balanta cumva? ce de intrebari...
mi-a placut si daca nu te irit cumva, spune-mi si mie ce inseamna balta aia de deasupra? ma refer la poza cu nuferi...
drag,

un poem sincer si inocent, mi-a placut foarte mult
primele doua versuri m-au impresionat foarte tare, intradevar campul cu flori este locul in care poti uita cu usurinta de toate, aproape de toate...

mai trec

mai Florine, cum reusesti tu sa m-arunci dintr-un spatiu in altul fara nici cea mai mica zdruncinatura... cred ca asta este abilitatea ta, abilitate pe care nu am intalnit-o prea des pana acum prin zona. reusesti foarte bine sa combini spatiile, planurile... daca nu esti atent nu-ti dai seama ca mangai pe obraji o baba-cloanta fiindca, cu cateva secunde inainte, faceai ochi dulci unei pisici. nu stiu daca m-am facut inteles. ma muti nesesizabil dintr-un peisaj in altul...
mai remarc in acesta poezie, ca versul este scris cu tandrete, are o inclinare usoara spre dreapta, lucuru care m-a impresionat foarte tare. Foarte trist fiindca noptile de sanziene nu mai au sanziene, adica nimic nu mai este cum era odata?
sfarsitul este foarte interesant, evrika, suntem in bezna, o bezna a realitati(m-am jucat putin cu vorbele tale)
mi-a placut

foarte interesant cum te-ai imbracat tu in straie de sanziana... succes la vanatoare!
drag,

de retinut: calcaiul fetei, umbra fustei rotindu-se, margaretele,iarba- si lumea asteptare. de retinut tonul sincer si nevinovat al acestei poezii pictate pe un colt de cer decupat.
frumos.

ultima strofa e poezie frumoasa, in rest, textul mai poate suferi modificari... acel \" optimism debordant\" nu cred ca pica bine acolo, e ca o nava de extraterestrii la Surprize Surprize... imi place cum scrii si poti mai mult, sunt sigur de asta, k
drag,

las acest semn de apreciere fiind inca sub imperiul farmecului lecturii acestei poezii. Imi place foarte mult forma pe care ati dat-o poemului, clasica: cadrul,poetul simtindu-si legatura cu D-zeu,cu natura pentru ca apoi sa treaca natural catre satira vietii cotidiene, politice, catre ceea ce este acum romania si catre un foc mistuitor... si intoarcerea catre Dumnezeu
o constructie ampla de mare valoare este aceasta poezie, este textul care-mi place cel mai mult din ce-ati postat pana acum
cu stima,

Alina, exista atat viata in poeziile tale ca mai trec din cand in cand sa ma aprovizionez... sa lasi deschis non-stop, ca uneori am nevoie noaptea sa respir mai mult.
un text care te pune pe picioare, ca o bere rece de dimineata dupa o noapte alba de atatea coniace...
frumos,

Dupa o perioada de covalescenta ce ti-ai petrecut-o in tine, in interiorul tau, in lumea ta cu gust de neant, ai iesit iarasi sa traiesti o viata ca la inceput: cu ani anume sau ai o clipa de \"luciditate\" si vrei sa stii ca exista timp.
reminiscente reminiscente... iubirea bat-o vina, iubirea ce sfasie ca o fiara...
trista poezie si frumoasa, am trait-o...
drag,

Vlad, te rog sa ma lasi sa vad poezia ta cum vreau eu...(stii ca-s un rebel) fiindca e de interpretat aici, m-am regasit in ea, in intelesurile pe care i le-am dat eu... atunci cand unei poezii i se poate da mai multe sensuri, poti spune ca este mai mult decat reusita, eu numesc asta arta.
despre ata alba... n-am nimic de spus. ok

upss, crdeam ca am apasat pe ceva gresit si am dat doua stele, deci n-am gresit, e un text adorabil...
ok

m-am mai uitat o data sa vad daca e la personale. si daca era ce?
e o poezie declaratie de dragoste in tacere daca mi se permite. este facuta cu gura inchisa, probabil ochi in ochi iar locul cuvintelor fiind luat de chimie, o chimie blestemata in fata careia nu putem sta. foarte frumoasa, foarte expresiva metafora uliilor care se lovesc in interior de toate, ciugulind din \"marginile crocante\". eu vad acesti ulii ca pe niste sentimente,(nu ca pe cuvinte) sentimente ce se zbat, ce-ti rascolesc viscerele, daca ai incercat sa ne pacalesti sa ne spui... sa fie o iubire interzisa? mutuala? nu stiu, stiu ca acest text este o bijuterie, poate ca m-am regasit in el... ah, dupa ultima strofa totul este clar...
acesta este un poem marca Vladimir si las semn ca mi-a placut enorm.
si pentru ca iubirea mea este cusuta la gura, nu mai spun nimic decat
felicitari,

un joc frumos, un rasfat, ce ar placea fiecarei femei banuiesc. auziti si voi sa i se dea luna de pe cer si ea sa se supere... uff destul de complicat pentru el...
este un poem-dorinta, care m-a incantat. te-am vazut cum astepti pe malul apelor luna trimisa de el. daca apare intr-o zi sa ne spui, si fac pariu ca n-o s-o mai lasi din mana niciodata, fiindca luna ramane totusi luna.
m-am destins aici la tine
foarte frumos
te citesc,

si toata acestea in timpul unei cafele interzise... acelasi Virgil Titarenco, adica la inaltime, frumos...
da, un text deosebit