Poezie
Replică la ultimul poem
1 min lectură·
Mediu
Imi lipsea certitudinea anului în care eram
nici măcar nu știam pe unde umblasem atâtea zile în mine
unde îmi era sfârșitul sau începutul
Mă hrăneam când îmi aduceam aminte și
totul părea că are gust de neant
Când visai erai încruntat
era cald
ca un abur mă strecuram
te priveam dădeam drumu\' la apă și
către dimineață ieșeam prin cutia craniană
fiind sigură că moartea nu poate dansa
Lovindu-mă de pietre număram câteva umbre în palme
ele îmi aminteau că se făcuse demult și trebuia spartă ora la care m-ai numit tăcere
Nu știu anul în care eram
dar sunt aproape sigură era nesfîrșită senzația de a fi acolo
022.894
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lavinia Micula
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Lavinia Micula. “Replică la ultimul poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lavinia-micula/poezie/128583/replica-la-ultimul-poemComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMcu cat ma plimb mai mult prin mine, cu atat ma intalnesc cu altele \"eu\", incat nu stiu pe unde sa ma caut.
0
reminiscente reminiscente... iubirea bat-o vina, iubirea ce sfasie ca o fiara...
trista poezie si frumoasa, am trait-o...
drag,