pseudo- living figures

Ai riscat. Repetițiile pot să dăuneze textului. Ca de altfel și alte figuri de stil. Tu ai reușit să dozezi foarte bine și iată un poem mai mult decît reușit.

Desigur că aici liricul este într-o rară profunzime, melosul își are tonuri grave, lasă repetiției sensurile și cuvintelor amploarea sensurilor, între un feminin labirintic și un masculin căutător.
Și pașii se poartă spre o cameră de lcuru a spiritului acolo unde feminitatea se scrie singură, iar cărțile...

\"cărțile șușotesc emoționate
cărțile poposesc imprevizibil în meditație
cărțile voluptuoase femei
satisfăcute de o singură privire\"

Am privit fiecare poezie a ta angela, am adunat-o de pe fiecare raft de spirit, am simțit-o din fiece por al lumilor mele pietroase, de vremuri.
Și mă încearcă doar izbucnirea unei admirații.
Măiastră femeie se înalță din pietrele-cuvinte aici.

Ela

uff...asa frumos...
Si de ce oare gasesc in textul tau tot o fecioara?

O demonstratie de virtuozitate la spart caramizi cu capul, cam asa as putea numi aceasta incursiune poetica in lumea repetitiei. Angela ne arata ca poate, ca poseda suficienta indemanare si rezistenta pentru acest exercitiu, dar pe final pierde poezia printre degete si ne arunca in Ruinurile Circulare ale lui Borges pe care, sa fiu sincer, prefer sa le citesc asa, ca atare.
Bobadil.

o poema de dragoste in care, pe ici, pe colo, se presara simboluri. \"cărțile voluptuoase femei
satisfăcute de o singură privire\" Femeia vazuta ca pe o carte. mereu o citesti si trebuie s-o intelegi printre randuri, s-o decriptezi.
si cum era normal, finalul este ca o nastere a femeii din piatra, o lithogeneza, care are menirea de a plamadi noua femeie, cu alte visuri, cu alte senzatii, cu alte sensibilitati.
\"din fiecare piatră
a țîșnit cîndva o femeie ce aștepta un alt vis\"

\"cadavre sculptate
tu ești asurzitor
tu detectezi radiația atracției față de moarte
tu simplifici raporturile cu pămîntul văzător
tu îți dăruiești trupul unei implozii\" - cu partea asta a poeziei mi-ai aruncat parca ceva in suflet care se zbate acum sa iti spuna cat de frumos e ceea ce scrii. Uite, l-am lasat.
\"desigur, de ieri ai început să înțelegi
că din fiecare piatră
a țîșnit cîndva o femeie ce aștepta un alt vis\" - frumos, nu am ce zice. No comment.:)
drag, dana

In Simfonia Turangalila de Olivier Messiaen, exista o parte , numita Chant d’amour 1(II), ca si Chant d’amour 2 (IV), Jardin du sommeil d’amour (VI), Developpement de l’amour (VIII). “Lectura” empatica a acesti muzici aduce o revelatie: descriptivitatea travaliului psihic de a downloada starea de sexuare ca preambul al erotismului este un apanaj al bunei psihanalizari facuta cu armele cuvintului ca stare de contemplatie. Acesta este, poate, secretul generarii unei personalitati suprarealiste, apta de a disimula infinitudinea reactiilor umane prin infinitudinea cauzelor lor.
Multumesc celor ce au vizitat aceste imagini, ducind mai departe cu sine impulsul de a replica, ceea ce este o stare poietogenetica si poetogenezica, fara doar si poate.

Deschizind o alta carte, intilnim o noua iubire.Descifrind o noua femeie, inventam o noua poveste, o noua lume...

Angela Furtuna

cite exagerari sunt posibile?
adonai meleh haolam proiectase sexul ca un simplu act banal, necesar genetic, dar ne-am stricat al dracului in eoni daca nu-l mai putem face cinstit fara o doza buna din partea VIII-a din Messiaen..Dar daca e de pus muzica as prefera Monteverdi, e mult mai armonic si plin de pasiuni erogene..

sexul nicidecum nu este libertate, poate numai ideea de a face sex cu cine vrei, asa da...
repetitia \"cartile fac dreg...\" e suparatoare, ori ma irita pe mine foarte usor orice la ora asta...
la \"pozitiv\":
ai scris o poezie frumoasa care are mesaj si transmite usor... are viata in ea, exact ca o melodie care te ridica in picioare cu ritmul ei.
felicitari, eu cred ca e o reusita acest text.

Unul dintre cele mai penibile lucruri care i se pot intimpla cuiva este acela de a interpreta arta cu instrumentele moralei, esteticul cu instrumentele biologicului, si asa mai departe, marturisind la urma, neputincios, ca insusi actul modest al ratiunii si al competentei este o povara, Adrian Grauenfels. Imi displace, desi nu este treaba mea, cind cineva comite erori de taxinomie in imediata mea vecinatate. Dar, nu-i asa?, tikun, ma obliga la a-i da un impuls de indreptare: poezia, vezi bine, e acolo unde, banuiesc ca din greseala, dumneata tocmai eziti sa te afli. Aceasta imprecizie nu poate avea decit doua cauze: ori esti orb, ori esti orb. Poate si excesiv de cinic cu literatura cuiva care, de pe pozitiile unei culturi crestine indepartate, a \"indraznit\" sa transforme, plin de pasiune, cuvinte ale limbii ebraice in veritabile obiecte de arta, de meditatie si chiar de cult.
Am mai afirmat si cu alta ocazie: literatura, ca miza initiala, nu este terapie, nu este fotografie si nu este exercitiu de gratuitate, cum adesea sint, insa, din pacate, demersurile \"critice\" de pe margini. A distruge, din placere si fara argumente, un discurs artistic este, din punctul meu de vedere, o crima savirsita cu sadism.
Desi aici, pe Poezie, este un for democratic, consider ca, in numele unui concept generos mai ales cu discriminarile, uneori sint sacrificate interesele civilizate ale unei polemici politicoase si care are ca scop transparent construirea pacii, iara nu a razboiului.
Exista un fel urban de a critica, de a dezavua, de a respinge arta, si nu in ultimul rind de la nivelul unei constiinte capabile sa se justifice si sa se faca vizibila prin argumente.
Gasesc ca a pasi in pagina de poezie a cuiva este ocazia de a fi un om in vizita acasa la un artist. Nu tolerez ideea ca este corect sa primesti musafiri care, dupa ce sint bine tratati si cu mult respect apreciati, iti detoneaza in camera de zi o bomba. NU as vrea sa inchid aceasta carte de Poezie, insa nici musafiri inarmati cu munitie de razboi nu mai accept. Primul lucru care nu ne simplifica viata in nici o comunitate reala sau internetica este terorismul psihologic: oamenii au nevoie de bunavointa si de bunaintentie astazi, peste tot in lume.Eu spun NU exercitiilor de distrugere a sensurilor si cuvintelor care zidesc.

Angela Furtuna

nu as polemiza dar e prea mult venin in text. Hai sa citez din Ludwig :
\"The complex, intertwined relationship between a language and the form of life that goes with it means that problems arising from language cannot just be set aside--they infect our lives, making us live in confusion\". Sau mai bine sa folosim deconstructia draga Angela , eu as fi citit rindurile lui Adrian asa : sex e OK dar tipului asta nu-i place un anumit gen de muzica si prefera Monteverdi. E exact esenta mesajului scris instinctiv si atit .Restul e confuzie. Ce bombe? Ce distrugeri lady? Suntem in ce razboi? Ma opresc aici pentru ca si tacerea este o arta, dar te invit sa ascultam impreuna madrigalul Combattimento di Tancredi e Clorinda , partea Nol lasciamo accostar- e sublima. Evident Monteverdi..

acel ,\"tu\", de la inceput, care urmareste, in rest, toata poezia, pare a fi esential. poezia e urmarita de indirjite nemarturisiri pe care poetul le face iubitei sale.
el se destainuie iubitei, o iubita, ipotetica, mi se pare, pe care, in platoniciene discursuri, vrea sa-o lamureasca sa-i fie aproape.
in final el, ca iubit, da vina pe ea, pentru ca nu l-a inteles, si el, in durerea-i razbunatoare, se revanseza, iubind iubite adecvate pe doi-trei poli si jumatate, ivite dupa cum bine spune, din piatra-i aproape.
el, de fapt, cunoaste femeia cu ego-ul lui,
chiar al lui, insa
vrea cu tot dinadinsul, sa-i scrie o poezie si cu sinele sau.
daca a reusit, e usor de spus, mai greu e de vorbit, despre poezie.

Shalom, Adrian Grauenfels, avec Petites Esquisses d\'Oiseaux.