xxx

sunt nedumerit. aceasta poezie este mult prea grea pentru mine. mi se mai intampla... probabil totul porneste de la faptul ca nu ma pricep deloc la yi jing-uri. ma retrag spasit.
cu prietenie,

daca as face o asociere, o combinatie asa ca sa ma aflu si eu in treaba cam asa ar suna:
1)prima strofa as \"lega-o\" de \"cort\", combinand ochii inchisi cu cortul, iti poti imagina ce e in jurul tau, la fel ca si atunci cand stai in cort.
2) a doua strofa as \"lega-o\" de \"pipă\", combinand recele si fierbintele cu pipa, (cea care este rece dar cand aprindem tutunul care devine jar totul se schimba)
3)a treia strofa as \"lega-o\" de foc. Mama ce-si spala copilul pe maini, insemnand intr-un fel curatenie, purificare. Si ce purifica mai bine decat focul?
Uite, vezi Rosi la ce exercitiu de imaginatie m-ai provocat?
Trebuie sa \"relevezi\" indeajuns sa iesi din aceasta provocare cu fruntea sus.
nu te dezminti,
cu prietenie,

am descoperit aici primul \"amalgam literar\" care m-a facut sa simt ceva. Discursul tau poetic este naucitor, din pacate se dilueaza spre sfarsit, devine superfluu. M-au incantat ideile sustinute pe parcurs iar inceputul este superb. Nu pot sa-mi dau seama insa daca e voie sa se si rada in timpul lecturarii , ma intreb fiindca eu am gustat ironia din spatele versurilor, o ironie fina... Daca ai putea sa sintetizezi, sa ajustezi cumva fara sa schimbi atmosfera pe care ai obtinut-o, textul ar fi mai bun de atat.
cu prietenie,

eu n-am contestat valoarea poeziei. de fapt am inceput prin a felicita autorul. asta nu m/a oprit sa scriu si ce mi se pare mie ca e in neregula.
uite de aceea as fi eu de acord cu ideea ca textul postat sa ascunda numele autorului pana iese din prima pagina. Ce parere aveti despre parerea aceasta, domnule Radu?
scuzati repetitia nesubtila.

as fi pus titlul la aceasta poezie: definitii. intr-adevar, nu stiu cum vine asta cu \"gaura patrata\" dar am sa am interesez. :)
poezia genereaza un aer special, un aer tare pe care-l respir cu placere.
cu prietenie,

ideea este originala pentru care felicit autorul. aceasta se balaceste in ludic. totusi am sesizat probleme la forma textului. prea des intalnit cuvantul \"umbra\" si putin cam fracturata, zgarie la un moment dat,vorbesc de momentul in care va trece euforia primelor lecturi. cu siguranta se va identifica.
am invatat sa fiu cumpatat. nu vreau sa fiu carcotas, este o poezie foarte frumoasa dar are minusuri la forma.
cu prietenie,

aici timpul isi face loc printre imagini, de fapt totul se invarte in jurul timpului. am remarcat bineinteles drumurile desenate ca un pom singur, gasesc ca este o imagine adanca. sunt impresionat fiindca in aceasta pagina mai tot timpul(din nou timpu\') gasesc poezie cu iz filozofic, fapt destul de rar intalnit aici in zona.
am inteles ca in acest text este vorba de un punct culminant, si despre linistea de dinainte si de dupa... nehotararea, indecizia, nesiguranta ridica tensiunea lirica a acestei poezii. dupa toate cele: sa te intorci sau nu?
ai ales ca da.
cu prietenie,

Citesc din ce in ce mai multe texte confesionale. Pe acesta l-am remarcat pentru naturaletea lui si pentru impactul puternic pe care-l au imaginile construite. Totul \"se anunta\" inca de la inceput marturisind presupusa \"maladie\" a orasului, desi banuiesc ca problema existenta se afla intr-un alt loc. :)
Si urmatoarele versuri imi confirma aceasta: \"confund silabele cu fluturii cu timpul cu tristețea
alerg prin oglindă\", este o nebunie frumoasa, nu vreau sa te sperii fiindca toata lumea trece prin asa ceva la un momenta dat. Este un fel de depresie provocata de singuratate, cunosc foarte bine sindromul. Avantajul este, singurul cred eu, ca se nasc poezii ca aceasta.
Primul pas spre \"vindecare\" s-a facut, acest confesional literar superb pe langa care eu nu pot sa trec indiferent. ba din contra, culeg o stea din parul asistentei mele si luminam aici cu ea. Felicitari!
Doctor,
Costin T.

Poezia ta socheaza. Ma zmucesti de la Domnul la chiuveta, de la murgi la baloane. Ai niste fracturari, ceva de speriat. Intr-adevar, au dreptate prietenii tai, esti un pic sarita(e la modul pozitiv).
Totusi versul tau are un fir ascuns, isi urmareste o logica pe care nasul de critic o simte(daca vrea... depinde in ce relatii esti cu el, uite eu am sesizat-o).
De asemenea te joci cu planurile in poezie si sari din unul in celalalt cu o hotarare destoinica. Pot numi aceasta \"asumare a raspunderii\", din nou \"decretez\" ca e o chestie de caracter de fire...
As fi savurat cu mai mare placere textul daca ai fi miscat macar doi cm lumea.
cu prietenie,

Este un poem in care versurile vorbesc despre singuratate. Si nu numai vorbesc, ci si transmit foarte bine starea \"intunericului amar\". Singura alinare este \"Maia\" intruchipata intr-o \"balerină albastră\". Straniu, incisiv si inspirat.
cu drag,

\"Femeie imposibilă, femeie secretă,
în noaptea aceasta te voi arunca în groapa cu lei!\"
Cand sunt in situatia aceasta: de a nu fi in stare sa spun ceea ce-mi doresc despre un text din cauza emotiei, ma gandesc daca nu cumva ingaduinta editorilor pentru astfel de comentarii ar trebui sa fie foarte \"elastica\".
S-au consumat foarte multe energii in aceste versuri care \"taie in carne vie\", energie rasplatita pana la urma cu acest poem superb.
Imi pare bine c-ati fost si sunteti primit cum trebuie de colegii mei de pe www.poezie.ro., nici nu ma asteptam sa fie altfel... mai devreme intr-un anume text ne durea rau ca nu stim incotro merge acest site si ce trebuie sa facem...
am gasit solutia!!! sa le dam in cap celor din USR, celor din USR care au atata \"curaj\" sa ne incalce propietatea.
cu prietenie,

m-am indragostit de acest text. pot sa-l listez si sa-l pun pe perete?
ma cheama Costin si-mi place cum scrii
pe curand,

ai avut de ce sa pleci, intr-adevar ai scris o poezie mamamama. totusi \"cred cu tarie\" ca \"trebuie\" si poti mai mult. :)
pe curand,

încornorat de soarta agoniei
acel moșneag cu iz de veteran
s-a plictisit de taina meseriei
și-și face show-ul an de an

Este o poezie confesiva. Inca de la primul vers, care m-a fermecat de altfel, autoarea se defineste: \"eu sunt...\".
\"malul nescris\" ar putea semnifica virginitatea, un nou simt, o noua stare, neinceputul, poate chiar dorinta de singuratate.
a doua strofa accentueaza confesionalul printr-o repetitie(o consider tehnica, nicidecum accident): \"eu sunt...\". Nu este de mirare ca apa se \"leaga\" de tine si tu de apa, reliefand o simbioza interesanta.
Cu toate ca \"apele tale poetice\" inseamna transformari, inseamna timpul care chiar schimba nemilos forma, interiorul ramane acelasi, bineinteles totul la conditional-optativ: \"cu toate acestea aș rãmâne eu\"...
ultimele versuri sunt ca o concluzie:
\"eu sunt finalul acestei umbre
nu existã simboluri... doar semne\"
mi-a placut sa \"feliez\" aceasta poezie si apoi s-o savurez, altfel stii ca n-as fi lasat nici un cuvant
cu drag,

aceasta poezie de dragoste mi-a intrat pana in suflet si o asteptam sa iasa inapoi. dar nu ma mai inteleg cu versurile ei, nu ma mai inteleg cu mine, nici nu stiu cu cine nu ma mai inteleg dar a ramas acolo odata cu \"intunericul\" ei.
\"zapacitele de vrabii\", \"ciresul\", \"femeia\", \"ispita\" sunt amprentele poetice ale lui Virgil Diaconu. Nu trebuia sa va semnati fiindca stiam al cui este textul de cum am citit primul vers.
\"Ispita si iubirea\", cata efervescenta in jurul acestor acestor teme care bulverseaza pur si simplu cititorul.
\"sunt câteva fulgere bine închise în norul lor:
poemele singurătății...\", cat adevar in aceste versuri si ce metafora!
Reusiti printr-o tehnica de scriere de invidiat si prin nelipsita inspiratie ce va descatuseaza, sa-i induceti celui care citeste acest poem o stare de confuzie placuta, de ameteala din care nu vrei sa mai iesi.
Intoarcerea la Domnul este singura solutie pozitivă, dar cineva sau ceva nu va lasa. Sangele va curge prin vene cu prea mare repeziciune ca sa luati o decizie in stare de luciditate. Totul este ca un lant cu zale, un lant al slabiciunilor, cu zalele supuse pacatului.
Atat de puternica este ispita, incat ideea ca Domnul ar putea fi intunericul va surade, v+ar da pana si apa la moara pacatului.
Ma opresc aici spunand ca este un mare castig pentru pentru noi faptul ca dumneavoastra ati ales sa faceti parte din aceasta comunitate.
cu respect,

Ma imbrac frumos si vin. Felicitari!

ei, poezia aceasta este fara indoiala de recomandat. nu sunt surprins de constructia superba a textului, poate de aerul funny care exista pe alocuri prin el. sa scrii in felul acesta, sa comentezi dezinvolt aceasta poezie, sa, sa... e aproape imposibil. totusi ma gandesc ca exista un super mode undeva unde se intampla toate acestea, poate in Iasi?
cu drag,

Vladimir, am tot citit poezia asta a ta si nu pot sa spun decat ca mi-a placut ultima strofa.(exagerat de mult). face cat toata poezia.
de ce?
Pai versurile \"isi taraste privirea/ pe limbile de fier\" m-au facut sa aud zgomotul care ma irita pe mine pana la par sculat pe maini, zgomotul vergelei metalice \"tarata\" pe zabrele, infiorator dealtfel
iar cu elefantii mai topit, eu am avut intodeauna o slabiciune pentru ei, si implicit un interes deosebit de a cunoaste cat mai multe despre viata lor, cum mor ei, despre cimitirul lor...
ai incheiat magistral:\" otravit de o durere neinteleasa\"...
e cumplit sa mori asa, nu stiu, doar banuiesc...
ne citim

las si eu un semn ca mi-a placut ce am citit si mi s-a parut foarte interesanta asocierea pe care ai facut-o, si anume timpul si nuca de cocos pentru a contura nasterea sau renasterea. remarc sfarsitul, imi permit sa fiu nedrept cu textul ...dar mi-a placut tare mult cum ai incheiat.
incantat sa te citesc
drag
Costin