xanthar xan

Te caut printre strazi aberante Ce se-ascund in spatele zidului inchis Al custii in care m-am claustrat eu... Iti caut sufletul pe care l-am pierdut Pe drumurile batrane ale unui oras

Prin aerul alb cad picaturi de foc si nori de lava... Lumina isi stinge ultimele unduiri prismatice Aprinzandu-se iar in nesfarsita Apa primordiala si finala din care ne-am nascut Si in care cu

Zbor deasupra unor umbre Ce alearga bezmetic pe o panza Ca un betiv pe strada dupa vreo cinci pahare de tulburel Zbor deasupra intunericului Deasupra sentimentelor si-a ratiunii Zbor, acolo

Vedeam frunze ruginii cazand Printre catedrale de beton din alte timpuri Vedeam lumina cazand prin fante-ntunecate Ale unei masini a timpului demult oxidate Sunetul murise de mult, ruginise si

Lumina e din ce in ce mai puternica... E din ce in ce mai dureroasa, mai chinuitoare. Intra... Dedesupt sunt milioane de stele albe, negre, albastre atarnand uitate de un cer indigo ivoriu.

Cad, cad cu viteza luminii. Dedesupt, un peisaj albastru,brazdat de pete galbene, brune, rosii, albastre stralucitoare - ceva ce seamana cu orice si cu nimic.In jurul meu, un fluid albastru foarte

Romanul este un accident, este un incident, este o lume, o lume fictiva, detaliata la ultima resursa posibila a scriitorului. Este cea mai adanca forma de scriitura ce exista. Nu e neaparat

Ia foc ziua Ce se transforma in noapte... Cubul de gheata explodeaza Lovit de fulgerul napraznic Al mortii. Turnul se prabuseste, Pamantul coboara in iad Pierzandu-se in raurile de

\"Perioada de tranzitie s-a incheiat. Acum trebuie sa ne indreptam spre normalitate\" - un anume om politic, nu asta e important, la un anume talkshow. Incepand cu aeroportul Otopeni si terminand cu

Ati vazut zapada-n decembre? Atunci cand, inainte de toate, Batrana citadela zgribulita Isi perie usor zapada-n liniste De pe strazile sale intortocheate Fulgi de lumina alba acopera

Aleile goale Saruta sticlele albastre ale noptii Luna isi plange moartea deasupra Umbrei ce-ntuneca orasul Luminand macaralele ruginite cu un adanc iz comunist Oamenii au adormit de mult In

Prin campia de gheata A evului glaciar ce-l traim Inaintez, ma misc... O lume intreaga e-n tonuri nesfarsite de gri Culoarea a disparut de mult A trebuit sacrificata si ea In numele

Prin negura albastra a luminii intunecate Ce se intinde peste lumea inghetata Prin campia pustiita a masinilor lipsite de suflet Prin zumzetul metalic al orelor ce trec tern Prin rotitele ce

Omul e o fiinta tare ciudata, poate unica in intreg universul, prin faptul ca aspira la ceva ce, paradoxal, nu poate niciodata atinge pentru ca nu e omenesc. Inspirat de o frica absurda de neant si

Frunze moarte cad pe strada prafuita Intunericul zilnic asediaza orasul de sticla Beton si chirpici si iubire si ura alaturate Intr-un caleidoscop de contraste patetice. Toamna sentimentelor e

Pauza de inspiratie Luna arunca raze Asupra lacului ce-ntunecat Isi leapada pamantului Valurile sale scanteietoare. Cu fosnet usor de disperare Flori de cuart lumineaza Translucid si-opac in

Miresme ciudate sparg norii albi de smog Alunecand printre case brune, evitand garduri maron Depasind inchisoarea trupurilor noastre Si lovindu-ne in interiorul sufletelor noastre de lemn Precum

Becuri galbene isi arunca lumina Nediscriminat asupra noptii Chinuind-o, lovind-o, torturand-o Rupand-o fin un parti aproape egale De lumina, penumbra si umbra... Frunzele irizate opac in

Tot ce-i in Univers tinde spre nimic si infinit Totul-i un u, o bucatica infima de vesnic si efemer Masurat in halci mai mari sau mai mici de infinit Lumea-i o functie, limitata, usor de

Un om vanat ce vaneaza O idee ce-l loveste, ce-l cucereste Il invaluie, Il intuneca si lumineaza Il chinuie si-l dezmiarda Il uraste si mangaie. Cautand o viziune nascuta din Neantul mintii

1. A fost odata... Odata, de mult, Cu mult timp inaintea mea A fost o lume, o lume a linistii A pacii si a fericirii. A fost o vreme cand copii nu dormeau In strigat si suier de

In vremea in care lumina nu era intuneric Si in care nu pluteam pe fulgere ce loveau lumea In vremea in care speranta nu era disperare Am vazut... Am descoperit intunericul, am descoperit

Scââââââââââârrrrrrrțțțțțțț! Cu acest sunet, comun oricărei călatorii cu CFR-ul, trenul staționă în gară după o călătorie de mare viteză impusă de limitarea de 50 de kilometri pe ora dată de vremea

Am libertatea De a spune ce vreau Atata timp cat tac Mi se da dreptul Fundamental si vesnic De a fi cenzurat De cei mai liberi ca tine La colt de strada Pe un forum pe net Sau si mai bine,