Poezie
Buna dimineata
2 min lectură·
Mediu
Prin aerul alb cad picaturi de foc si nori de lava...
Lumina isi stinge ultimele unduiri prismatice
Aprinzandu-se iar in nesfarsita
Apa primordiala si finala din care ne-am nascut
Si in care cu totii vom sfarsi.
Norii arunca limbi de liliac si orhidee malaeziene
Asupra pamantului ce se trezeste inconstient
Mirosind a cafea braziliana si a scortisoara
Pentru a nimeni nu stie a cata oara...
Aburi suflati de dragonul municipal, canalizarea orasului
Arunca frunzele negre si soioase inspre ceruri
Cu doua secunde inainte de desteptare nationala.
Numaratoarea inversa continua. Ceasurile atomice
Bat clipa cu o exactitate pe care nici macar
Gandul omului n-o poate atinge.
Mai sunt doua secunde. Ingeri si diavoli
Iad, purgatoriu si rai, pamant si cer intr-o
Singura fiinta, intr-un singur om.
Un ultim prim tren suiera iesind din gara
In crepusculul nationalist, rosu, galben si albastru.
Scanteia aprinsa a minunilor straluceste
Poemul medieval inca traieste...
Ultima secunda de gand, de libertate
Ultima fraza spusa pe fuga, ultimul
urlet vuind peste orasul negru si-ntunecat.
Ultima tendinta la absolut.
Si gata. A inceput.
O noua tentativa de a distruge fractalul simplisimei flori
De a ingheta raiul si de a reaprinde iadul
De a contopi lumina si-ntunericul la o halba de bere.
Dar stati calmi, e numai sase trei zeci.
Aveti timp sa le faceti pe toate...
A inceput un nou sfarsit
Unul din cele clasice, arhicunoscute, de numai o zi.
Buna Dimineata!
034989
0
LO