Viața-i doar un întreg format din multe mărunțișuri,
Fără valoare, pentru că-n final tot în noroi ajung,
Când rătăcim cărarea prin pădure și-ntâmpinăm hățișuri,
Ai căror spini în suflet
Sa fii tu gandul meu senin, sa-mi fii tu primavara,
Si-n palcuri mici de ghiocei, privirea sa-mi ascunzi,
Din radacinile plapande, padurea viselor sa-mi ceara,
Facand din suflet o cetate, in ca
Ninsoarea alba s-a transformat in ploaie de clestar,
Orasul s-a-mbracat intro rochie de mireasa, murdara,
Si nu stiu de ce mai continui sa cred in zadar,
Ca pustiul ramane acelasi ecou al
Saruta-mi tamplele si spune-mi daca simti cum gandurile dor,
Si nu vorbi, pentru ca de pe buze iti va cadea un ultim vis
Ca o umbra peste nisipul cuvintelor,devenind tipat sfasietor,
Inchis
Sa nu mai pleci, sa nu mai vii, mereu doresc sa-ti spun
Cand tamplele-mi zvacnesc salbatic, si gandurile dor,
Vreau sa fiu rau cand te iubesc, sau poate sa fiu bun
Cand infloresc muguri in
Cat de frumos stau inramate fotografiile in care ne-am ascuns,
Imi este teama sa le-ating, imi este dor de varsta impietrita pe vecie
Din cand in cand, ma-ntreb daca-ntre tample ti-am patruns
Sunt doar un gand desprins din multe cele,
Ce sincere ti-au fost cand le-ai cerut,
Un prund de rau tesut din pietricele,
Pe care pasii tai spre mine au trecut.
Sunt marginea de zi desprinsa din
Nu stiu daca-mi va place ziua de maine,zilele toate,
Nu vreau sa stiu pe unde treci,daca mai este primavara,
E prea mult abur, prea multe valuri si nu se mai poate,
Sa-mi las pana in zori,
Un fulger mi-a rănit obrazul și-o păsare, cu-o lacrimă l-a vindecat,
Lumină cu lacrimi și, stropii de ploaie tremurau pe buzele mele,
Uitasem de mult cât timp a trecut și, de ce nu sunt singur
Privesc la mama și la tata cum stau acasă-ngândurați,
Odaia este tot mai tristă, când ziua nopții i se vinde,
Și le cad umbre pe la tâmple, și le sunt ochii-nlăcrimați,
Căci sărbătorile-au adus,
De ce te-ascunzi in umbra inserarii, de ce nu-mi intanzi mana ca-ntrecut?
Sa-ti dau scantei din stele cazatoare, sa uiti ca visul uneori e-nselator,
Din amintiri tacerea sa ne strige, cand
O sa ma schimb, sa fiu cuminte ca un drac,
Caruia coarnele, ii cresc din fese-n lateral,
Si poate-atunci voi fi, doar eu care sa-ti plac,
Fara cascheta,stele, prin timpul ancestral.
Voi da din
Nisipul fin și pescărușii ce se-ntorc la mal
Din zborul lor, ca niște vise răvășite-n soare,
Îmi mângâie privirea, și-mi pun în fiecare val
Dorința regăsirii, în praf de stele căzătoare.
Să fiu
Te-as asculta sa-mi canti iubito despre flori,
Despre-anotimpuri, nesosite inca langa noi,
Sa-mi pui in vers si-n lacrimi tristele culori,
Din curcubeele uitate in departarea dintre ploi.
Te-as
Se-aude vantul suierand pe-afara,
Se-aud cateva ramuri cum lovesc in geam
Si-i drumul lung iubito pana-n primavara,
Si nu mai sunt la fel de optimist precum eram.
Eu stiu cat ti-ai dorit sa
A plouat mult aseară, ferestrele au plâns ca după tine,
Vântul împrăștia prin ramuri, lumini de fulgere-aurii,
Strigau tăcerile-n văzduh, același dor rămas în mine,
Și totul devenise-o umbră,
Mi-as fi dorit sa fiu o umbra,sau poate-o simpla adiere,
Sa ma destram usor ,asa, cum din nimic m-am intrupat,
Sa ma strecor in intuneric, sa-ti pun pe-obraz o mangaiere
Cum, poate-am vrut de
Repeta dupa mine si nu-ntreba, ceva ce nu-ntelegi,
Pentru ca amandoi, simtim in moduri diferite,
Si nu ti-as da nicicand raspunsurile-ntregi,
Daca-as simti sub pasi, aceleasi frunze
Dacă moare poetul, nu vor mai exista povești de iubire,
Nu vor mai zbura fluturi albi printre flori,
Totul va deveni o lacrimă tulbure, ca o uimire
Rămasă pe gene
Ti-am spus aseara despre-un tren si-o gara parasita,
Unde peroanele au si uitat cat sunt de vechi,
In gara asta, din nu stiu ce inchipuiri cladita,
Mi-a ratacit destinul un buchet cu vise
Deasupra gandurilor mele,
Se-nsenina din cand in cand,
Si picurau taceri din stele
Pe tampla noptii frematand.
Te-mbratisam prin curcubee,
Si niciodata n-am stiut,
Ca roua-n flori de
Am umbra ta la mine-n palmă, am ochii tăi la mine-n gând,
Am tot ce ție-ți aparține, într-un sertar din amintiri,
Și nimeni nu va ști vreodată, de ce atâția ani la rând,
Am sărutat a lor prezență,
