Poezie

poeme de iubire

dezacord

1 min lectură·1 septembrie 2009

Mediu

Și sufletul de multe ori cedează

Când întâmplările se prăvălesc în noi,

Când ne închid prăpăstii ce ne depărtează

De toate visele-mplinite doar în doi.

Putem muri oricând nejudecați de soartă

Și condamnați singurătății, de nebuni,

Se simte-ncet cum poartă după poartă

Se-nchide între noi și nu poți să m-aduni.

Zadarnic ne-am țesut tăcuți pe lângă zare

Cărări să le străbatem numai împreună,

Tu ești din lumea lor și-această depărtare

Îți va rămâne veșnic în gânduri o stăpână.

Destine paralele ce ne transformă-n scrum,

Un univers sălbatic în care m-am pierdut,

Eternă regăsire a pașilor pe drum,

Tristeți și amintiri lăsate în trecut.

Coboară peste noi acea tăcere sumbră,

Trăiam cândva o noapte prin lumi nebănuite,

Mă doare când se scurge o clipă fără umbră

Și nu te mai găsesc sub pleoapele-adormite.

001.172

x. “poeme de iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13904333/poeme-de-iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.