vitalie sprinceana

AN NOU Aseara am rupt ultima fila Din calndar. Am aruncat-o in cosul De gunoi. Si am iesit undeva, Dar nu stiu de ce Frumusetea lumii,care Mai inainte ma fermeca- Mi s-a parut

Să stai în picioare împreună cu o Ea sau un El în autobuzul arhiplin pe durata unei călătorii de câteva sute de kilometri e un fel de comunitate mai puternică decât ghiftul difuz al celor ce

Inger cazut Am strans prea putin polen in zborul nostru de azi Ramase doar mirosul florilor Aripile le-am pierdut la intoarcere Undeva La un mal al zilei Dincolo de care s-a prabusit spatiul

plâng în mine... lacrimi se scurg prin capilare și ard fiecare celulă.. plâng în mine și râd în afara mea să nu mă plângă lumea

Deja dormi. Respirația ta este atât de fragilă Încât aerul din cameră saltă odată cu ea. Îți desenez vise, pe pereți, pe văzduh, pe întuneric. Scriu pe varul prăfuit o poveste pentru tine Pictez

Destainuire am incercat sa-ti fiu destoinic cavaler, m-am straduit sa par un vrednic Casanova, credeam ca si pe Dumnezeu din cer, il poti seduce-asa usor,cu vorba. am vrut ca sa ma

noaptea morții s-a lăsat peste El timpul s-a oprit să-i aștepte învierea iar sufletu-i porni pe drumul veșniciei scris a fost să învie și pentru a asculta litera sacră duhul s-a întors

Sunt povestea unui om care dorește măcar Două-două-două corpuri Să înec vreunul din sentimentele care mă surpă din interior Aș accepta chiar și un hoit umil murdar plin de purici Lăsat

zăpada e albă, albul ei e efemer… o picatura de sânge îi schimbă culoarea. un strop de murdărie – și el pătează nevinovăția omătului… un scuipat mudărește, un bob de noroi – o înnegrește. de

Cuvintele… Cuvintele sunt ca frunzele… Frunzele cad si lasa copacul golas… Cuvintele curg si lasa dragostea nuda. Ramin priviri in ochi, Ramin batai de inima, Ramin ce se tin in palma, Ramin

oare soarele nu se simte ratat că e condamnat să lumineze atâtea mii de ere aceeași planetă de răi?

pascala un dangat de clopot urca spre cer, un strop de iubire si adevar- o raza curata de duh si credinta, un suflet plin de sublima credinta. o inima bate-tremuratoare, un suflet se

toată noaptea ploaia a ciugulit la geamul meu firele de lumină ce le radia fricoasa lumânare

În noaptea aia spuse că vântul e o boală și a ieșit să zacă afară. *** Respira greu, cu înghițituri rupte de parcă aerul îl lovea în gură: rafale se spărgeau în ochii lui privirea pierduse

Orașul - răscolim prin străzile lui praf și amintiri străine, le amestecăm cu clipele din intimitatea noastră. orașul - cu scoarța arborilor lucind de medalii multicolore fabricate din hârtie în