Virgil Titarenco

Fascinantă imagine:
\"o să ne putem exprima prin temple deschise\"
Am senzația că e un preambul. Eu totuși sper să poți respira și mîine, și poimîine...

\"Saruta-ma cu acuarele pete de lumina
Si infloreste-ma perfid cu-alabastre alge \"

sărută-mă precum lumina
în acuarele algele răsfrînge
așează-mi flori pe trup înfrigurate
și liniște în ochiul care plînge

Neo-ortodoxismul reprezinta un curent al teologiei Protestante in secolul 20, care a incercat sa recupereze unele elemente esentiale ale teologiei Reformate, in special a pus accentul pe suveranitatea si harul lui Dumnezeu, starea de pacat a omului si primatul revelatiei prin Scriptura.
Karl Barth (1886-1968), Reinhold Niebuhr (1892-1971), Helmut Richard Niebuhr (1894-1962) si Emil Brunner (1889-1965), desi diferentiindu-se unul fata de celalalt in unele aspecte importante, reprezinta alaturi de britanicii P. T. Forsyth (1848-1921) si teologul catolic Baron von Hugel (1852–1925), vocile cele mai importante ale curentului. Teologia neo-ortodoxa, apare in Europa aflata la rascrucea de dupa sfirsitul primului razboi mondial si se rafineaza in Statele Unite in anii celui de-al doilea razboi mondial. Aceasta teologie critica cu vehementa elementele teologiei liberale din secolul 19 si inceputul secolului 20, cum ar fi exagerarea imanentei divinitatii in spiritul omenesc, tendinta de a interpreta pacatul ca rezultat al ignorantei sau ca impuls natural mai degraba decit ca act volitional gresit, precum si o filosofie antropologica optimista. Neo-ortodoxismul a manifestat de asemeni o revigorare a interesului fata de conceptul de biserica si fata de Cristologie.
Evident aceasta este doar o modesta incercare de rezumare a acestui curent teologic semnificativ de la inceputul secolului 20.

Mie mi-a plăcut mirosul legăturilor de pătrunjel. Umede, verzi ca grădina bunicii. Și mirosul, da mirosul lor. Cărți printre legăturile de pătrunjel. Unde sînt verile de altă dată Antoane?

\"pictorul suprarealist isi taie un de-
get de la picior
si-l introduce ca decor in tabloul suprarealist\"

Eu zic că nu îl introduce ca decor ci ca axis mundi. Și mai zic că textul acesta merită o steluță. Nu neaparat de tinichea ci de apreciere a unui început bun.

Mă bucur că ești creștină. Și dacă n-ai fi te-aș respecta la fel de mult.
Draga mea,
mă faci să zîmbesc. Uite un exemplu clar a ceea ce îți spuneam cu două comentarii mai înainte. Nu putem discuta despre asta fără să ne simțim nevoiți să ne implicăm personal. Fie într-o direcție, fie în alta. Povestea cu \"alegerea\" e puțin mai complexă. Dar tu nu faci decît să \"împrumuți\" interpretarea hasidica, fariseica a conceptului de \"alegere\" a Israelului. Iar în Evanghelie Hristos o condamnă suficient iar Ap.Pavel o explică în epistole. Tocamai de aceea îl urăsc rabinii evrei atît de mult pe Rabinul Shaul alias Pavel. De aceea îți recomand să îi citești epistolele înainte de a-ți forma o părere completă despre Iahve, Dumnezeul lui Avraam și \"alegerea\" Lui. Mi-a plăcut nota lui Paul Bogdan, Biblia este Vechiul și Noul Testament. Interpretarea Vechiului Testament fără Noul este deznădejte și rasism. Interpretarea Noului fără Vechiul este... imposibilă.
Mi-a făcut deosebită plăcere discuția.
Îți urez noapte bună, că l-a mine incep să cînte cocoșii.

Draga Elena sa stii ca m-am gindit si eu mult la asta. Desi tu acum faci o frumoasa fandare in zona apologeticii. Si, ca sa iti fredonez refrenul, ti-as recomanda cel putin doua carti, \"The Gospel In A Pluralist Society\" a lui Lesslie Newbigin si \"Jesus and the World Religions\" de Ajith Fernando.
Crestinismul este o credinta incomoda si exclusivista. Istoria crestinismului este plina de mizerii si tragedie. Ca religie crestinismul poate ca este chiar mai criminal si mai ipocrit ca alte religii. Ca relatie insa este unic. Si ca tot ai adus vorba de chinezi. Crestinism a existat in China de dinainte de ciuma rosie. Pe linie catolica si pe linie protestanta. In anii cei mai negrii ai maoismului bisericile crestine chineze s-au inmultit incredibil, fenomenul comparindu-se de catre unii cu experienta primelor trei secole de martiriu crestin in Europa. In toata aceasta perioada absolut nimeni din vestul crestin nu a putut sa \"ajute\" aceasta \"religie straina\" sa supravietuiasca in China. Ce s-a vazut acolo dupa deschiderea Chinei intrece orice asteptare. India are experienta ei. La fel si Africa. Interesant este insa de remarcat ca atunci cind crestinismul s-a impus institutional ca o religie a falimentat in misiunea intr-o cultura \"necrestina\". Cind insa se manifesta ca o marturie a unei relatii cu divinitatea, istoria a demonstrat lucruri interesante. Exista parca un film \"The Mission\" cu Robert De Niro, care zugraveste excelent asta. Eu, personal nu cred in convertire culturala ci in convertire personala. Trebuie un chinez sa il intilneasca pe Hristos? Eu zic ca da. Sint catolicismul, ortodoxia, protestantismul sau neoprotestantismul depozitarele harului mintuirii? Eu zic ca nu. Mintuirea e apanajul lui Hristos. De aceea eu nu cred ca crestinismul este national sau cultural. Ci in primul rind personal. De aceea daca ma intrebi \"trebuie s-o faca dupa codul nostru, Profete? Un chinez necrestinat, vreau sa zic.\", te voi intreba: Care chinez?

\"De ce nu ii ardem pe rug lucrarile? Pentru ca fie si un dram din ceea ce scris si tot poate fi considerat o pista de cunoastere, o alta privire asupra aceluiasi aspect cultural.\"

De ce nu i le ardem? Pentru simplul motiv ca nu ne ocupam de asta iar ca societate nu mai traim sub un regim absolutist dogmatic. Avem o alta paradigma sociala. Dar avem si astazi alte mijloace de anatemizare. De data asta la nivel personal. De fapt nici cartile nu mai reprezinta ceea ce au reprezentat timp de in jur de doua milenii, si tu stii bine asta.

Tu insa aici faci ceva interesant. Tu numesti \"critica religiei\" ca fiind \"o alta privire asupra aceluiasi aspect cultural\" si intr-o oarecare masura ai dreptate, adica in masura in care o religie poate fi privita prin prisma culturala. Evident insa ca \"o religie\" nu este doar cultura ci mai ales este cult. Iar cultul este o afacere care se vrea transcedentala, metafizica. De exemplu pacatul, mintuirea, neprihanirea au dimensiuni terestre pentru ca se ocupa de om si starea lui \"aici\", dar este o naivitate crasa sa ignori sau sa nu tii cont de dimensiunea corecta metafizica a respectivelor lucruri. Sau sa luam de exemplu rugaciunea, care poate fi analizata filologic, antropologic, psihologic, cultural, in comparatie cu alte religii, etc. Dar a te opri la asta e o naivitate. Si cred ca asta e marea ispita a liberalismului teologic. Omul care se roaga este determinat filologic, cultural, moral, poate chiar mitic, dar cu el se intimpla ceva cu totul special. El insusi nici macar nu este preocupat (in general) in primul rind de forma rugaciunii lui, ci doreste, in primul rind, ceva socant, doreste sa stea de vorba cu cineva de dincolo de timp si spatiu, mai mult decit atit, Cineva despre care el crede ca a creeat timpul si spatiul. Analizeaza-i rugaciunea... Fa-o ca Freud. Nu e o impietate. Dar esti convinsa ca nu e o speculatie mai mult sau mai putin interesanta care de fapt ignora esentialul, continutul care a dat nastere formei?
Istoria Genezei, mit, culegere de mituri, etc, etc. Se poate spune orice. Singura problema e ca un astfel de text te aseaza intr-o dificultate hermeneutica. Iti spune din capul locului ca iti vorbeste despre creatia ta, caderea ta, rascumpararea ta. Daca ar vorbi doar despre creatia hipopotamilor poate n-ar fi mare problema dar stii cum e? E una sa vorbesti despre eveii ucisi in Holocaust si e alta sa vorbesti despre experienta ta in holocaust. Ei bine, textul Genezei are indrazneala sa iti vorbeasca despre originea ta, despre originea fiecaruia dintre noi. Fie ca il credem sau nu. Din aceasta cauza, insa, analiza lui nu poate fi obiectiva. Ea este ori liberala, ori atee, ori fundamentalista, ori neo-ortodoxa, etc, etc. In orice caz intotdeauna ea este teologica. Si asta din simplul motiv ca textul este esentialmente teo-logic, adica theo-logein, adica Cuvintul lui Dumnezeu. Te poti apropia la nivelul cheii literar gramaticale si chiar la cel istorico-geografic, dar dincolo de asta hermeneutica miroase a teologie sau erezie, indiferent cine o face, inclusiv Freud.

a fost și rămîne Scrisoarea a IIa

De ce pana mea rămâne în cerneală, mă\'întrebi?
De ce ritmul nu m\'abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?
Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să \'ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche și \'nțeleaptă?

Un umil gînd pentru cel care a dăruit romantismului românesc un loc unic în universalitate, poetului poeziei românești.

Da, aveți dreptate, că și eu m-am tot învîrtit ca un Boeing 777 și nu mai știam cum ar fi mai bine să aterizez. Dar poate că da. îi tai coada. Mulțumesc Elena. Apreciez că nu mă las să mă chinui pe aici.

Elia, zîmbesc. Tu ai o siceritate debordantă. Uneori mă lasă paf..

:) Elena, Elena... așa l-ai vrăjit tu și pe simpaticul Paris. Să fie cum zici tu. Deși eu, așa \"in the back of my mind\" am senzația că și Byron avea el teologia lui. Vezi, asta e problema, eu cred că, de vreme ce \"all truth is God\'s truth\", atunci în esență toți avem și face în consecință un fel de teologie. Hai să fim serioși, cînd tu introduci concepte de fericire, libertate, cunoaștere, predestinare, etc, etc, tu nu faci analiză estetică ci filosofie, iar cînd ai de-a face cu un text biblic filosofia asta e nevoită și dacă nu vrea să își schimbe numele în teologie. Și tu știi asta. Hai dacă vrei să vorbim despre poetica expresiei lui Adam cînd a văzut-o pe Eva și i-a zis \"os din oasele mele și carne din carnea mea\" sau depre substraturile psihanalitice ale dialogului dintre Eva și șarpe, dar nu îmi spune că tu faci aici analiza estetică a \"căderii\". A \"căderii\" de unde? Din pod? Evident că e căderea în păcat. Și înainte de a fi morală sau etică, chestia asta cu păcatul, ascultarea, libertatea, ispita, alegerea, etc, se numește teologie.
Peruzele, e o adevărată plăcere să mă hîrîi cu tine aici. Așa la trei fuse orare distanță. Merg la culcare, noapte bună și ție.

Mie mi se pare destul de haotic ce se întîmplă în textul acesta. Sînt momente cînd nu mai înțeleg unde e capul și unde e coada, unde e textul și cine pe cine sau mai bine zis ce comentează sau analizează. Dar s-ar putea să fie vina la mine. Poate alții pricep mai bine. În orice caz remarc o citire și o înțelegere superficială a textului Scripturii de unde și o hermeneutică pe măsură. De fapt cred că se paote face multă filosofie pe marginea textelor biblice. Și uneori poate fi chiar interesant dar neinterpretarea acestor texte în contextul mai larg teologic și istoric al Scripturii nu face decît ducă la tot felul de ciudățenii care în mod normal se numesc erezii. Dar nu e asta prima problemă aici, chiar dacă am vrut să atrag atenția asupra ei. Mai grave mi se par confuziile între pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului (atenție nu este vorba de pomul cunoașterii ci e vorba de cu totul altceva) precum și ignorarea cel puțin ciudată a conceptului de păcat. Totodată, și poate una dintre erorile amuzante este tocmai confuzia majoră între starea de nuditate și cea goliciune. Dacă vreți e precum diferența între starea pe care o am fără haine în duș și starea pe care o am fără haine în aeroport. Dar ar fi multe de spus și cred că cel mai bine ar fi să citim și să înțelegem mai întîi bine sursele pe care le folosim înainte de a avea curajul să scriem. Părerea mea.

Îți dai drumul, îți dai drumul. Îmi place. Cred că e o mică greșeală în strofa penultimă.
Expresia \"în forma aceea de cosmar\" mi se pare că rupe ritmul. Ești pe drumul cel bun. Mai citește Pseudoepigrapha.

interesant și chiar atrăgător stil. poape puțin prea fracturat. dar din nou, acesta e Vasile Munteanu.
remarc:
\"stelele au coarne. au miros. de turma.\" fascinantă asemuire a firmamentului cu turmele Domnului.

Măi eu nu înțeleg cîteva chestii. Chiar a devenit agonia asta sat fără cîini? Ce caută smiorcăieli din astea de crocodil la eseuri? Atrag atenția editorilor și domnului Herineanu că devine efectiv descurajant a mai citi ceva în afară de poezie pe siteul acesta. Probabil că părerea mea nu are mare importanță dar mi-e milă de cei pe care îi voi ignora de acum pentru că rubrica de eseuri a devenit ce a devenit.
Și acum ceva pentru dl. Gălățeanu. Poate că n-ar trebui să mă bag și poate că îmi voi da peste degete ca am riscat asta, dar domnule, iertați-mă dar dumneavoastră ori sînteți culmea ipocriziei ori a inconștienței. Pentru că dumneavoastră ați scris \"cu ură, cu răzbunare, cu răutate\". Iar dacă nu vă dați seama e e grav. Sincer eu aș intra puțin în panică să fiu în locul dumneavostră și să nu pricep asta. Iar dacă vă dați seama și totuși negați, cred că nu mai e nevoie să spun ce înseamnă. Dumneavoastră scrieți \"Totdeauna mi-a plăcut dialogul\"!!!!? Domnule Gălățeanu, noroc că ne-ai spus că ai ceva activitate universitară, că sincer, din modul în care scrii pe site, și mai ales cum \"intri în dialog\" se percepe o sorginte mai degrabă suburbană. Și vă rog, vă implor, nu îmi cereți să vă aduc exemple. Și așa mi-e groază că am scris și comentariul ăsta. Dar am făcut-o așa ca un naiv crezînd că poate totuși puteți avea o brumă de empatie fața de cum vă percep ceilalți. Pentru că fie că vă place, fie că nu, eu cred că pentru majoritatea celor de aici sînteți tipul clasic al individului care a pus mîna pe portavoce și s-a îndrăgostit de propriile strigăte. Greu mai distingi altceva în discursul domnului Gălățeanu. Aceasta este o generalizare, iar dacă v-am ofensat pe dumneavostră sau pe cineva care vă îndrăgește îmi cer scuze. Faptul că acum veniți și invocați alte principii de dialog uman și intelectual aici, e undeva la frontiera dintre tragic și comic. Mă întreb dacă dumneavoastră sesizați chestia asta sau nu.

Peruzele , ce mai pot spune eu...

Elia, eu cred că și ochiul tău bun participă la o concluzie din aceasta.

Elena, mă bucur să aflu că citești rîndurile mele. Tocmai de acolo, din Brăila. Cum miros salcîmii? Mai ales după ploaie?

Decembrie, nu pot să spun decăt că sînt impresionat de seriozitatea cu care faci o analiză atunci cînd te apleci pe un text. Aș vrea să am răbdarea ta. Mulțumesc mult.

Florin,
gluma asta cu gagica mi se pare de un gust îndoielnic dar, dacă asta este zona temerilor tale majore, nu mă bag; fiecare cu lumea lui. Eu am întrebat, și zic eu justificat pentru că dacă cineva după ce îți citește un text îți recomandă să dispari definitiv, atunci probabil că este vorba de o puternică antipatie personală și nu doar de critica unui text. Sper acum să fi devenit ceva mai clară întrebarea mea precum și motivul ei.

\"Cu alte cuvinte, daca toti poetii astia modernisti tot au scris, ba chiar au si existat, daca aerul lor va este respirabirabil, de ce nu va folositi de corespondentele carora le-au dat, nu viata, ci idee?\"

Sincer să fiu, habar nu am răspunsul la întrebarea ta. Dacă ar fi să fiu ironic te-aș putea întreba: de ce să o facem? Ca să îi imităm, ca să îi plagiem? Și sincer nici nu știu la ce poeți te referi. Și nici nu prea știu sigur dacă e tocmai corect să definești textul acesta drept poezie modernă. Cred că mai are nevoie de timp să se maturizeze în mintea și în inima celor ce îl citesc și îl degustă. Va fi probabil suficient timp pentru taxonomii mai încolo.

\"Si inca. In clipa cind doriti, nu stiu exact din care cauza, sa va apdatati limbajul, faceti-ne favoarea si nu adormiti, daruiti-ne vreo zece minute de efort.\"

Din nou, nu înțeleg despre ce fel de adaptare este vorba. Nu îmi aduc aminte să fi încercat nici un fel de adaptare de limbaj. În ce privește \"adormirea\", iarta-mă dar încep să suspectez neseriozitate în acest demers de la care mă așteptam să fie critic.

\"Fiindca referinta asta la razboiul de o suta de ani nu zgirie decit urechile celor care nu stiu despre respectivul conflict altceva decit ca a durat 100 de ani.\"

Dacă pentru tine expresia \"un război de o sută de ani\" te duce numai și numai la respectiva conflagrație europeană, atunci probabil că e mai greu să pricepi textul acesta. Te asigur eu însă că sînt mulți alții care pot mai mult. În orice caz voi fi foarte atent să văd dacă voi primi vreo reclamație de la cineva cu urechile \"zgîriate\". Pînă atunci însă, rămîne așa.

\"Uite, doar imi arunc privirea peste programul tv de azi si citesc ceva mai potrivit (stiu ca nu suficient de grav pentru tine):\"

Sincer, nu știu ce relevanță are chestia asta pentru un comentariu de bun simț, dar dacă pentru tine înseamnă ceva și ai ținut neaparat să ne-o spui și nouă, nu ai reușit decît să ne convingi cît de importantă e persoana ta pentru tine și cît de indiferenți îți sîntem noi. Te asigur însă, cu respect, că atitudini din astea sînt o rețetă sigură pentru ca treptat să devii un autor ignorat aici. Și asta ți-o spun fără ranchiună.

\"Sunt dator, poate, sa-mi explic vehementa? \"

Nu.

\"Nu are decit un motiv: nu acord circumstante atenuante nici unui text, fie ca il citesc in romania literara, romania mare, in biblioteca academiei sau pe un site. Acord mereu circumstantele pe care le merita orice text: poezia poetilor mei cei mai favoriti, ca sa zic asa.... :)\"

Nu înțeleg la ce te referi și nici ce rost au rîndurile astea. Nu îmi aduc aminte să te fi rugat să îmi citești textele.

\"aproape ca îmi beau
yerba maté încet
in indecizia calda
de chihlimbar
a picaturii tremurinde

fiecare gest al tau
a taiat din trupurile noastre
un sigiliu din care
mai tresare zimbetul tau

ireal\"

Interesant. Acesta este stilul tău. Acela este stilul meu. Deocamdată Yerba mate VI a scris-o Virgil Titarenco. Încearcă altceva.

Elena, Elena, zîmbesc... ai dreptate cu matca, trebuie să îți citesc labirintul... eu citesc așa de puțin în ultima vreme,... vai mie..

Mihaela, ești binevenită aici

Domnu\' Azrail, i-a colacul să nu te îneci în adevărurile ăstea prea adînci pentru noi muritorii. Dar era să ajungi la mal, să știi. Mi-au înghețat picioarele...

Elia, ce poti spune despre \"armonia unei rostiri fundamentale\"?

Alina, mă bucur că \"mă analizazi\" și muțumesc pentru apreciere. Poate \"ușurarea deplină\" e prea prozaic.

Ina,... mă bucur