Virgil Titarenco

Genule, mulțumesc că ai spart gheața dar nu e zăpada... și nici moartea (metaforic vorbind).

Remarcabil. Identitatea piedută a omului \"recent\". Oare ce mai recunoaște Dumnezeu în noi. Ne mai este scris numele pe oase sau am devenit toți clone ale insipidului...

Felicitări

Celor două Mihaele,
sînteți foarte drăguțe că v-ați oprit să citiți și să comentați sub acest text întunecat. Dar azi pensula mea a prins cam mult întuneric. Așa cum mai spuneam undeva, îmi place să lucrez în diferite registre fără a apela la subterfugiul postării sub alt nume. Astăzi a fost așa.

Nu știu Dana, și eu mă gîndesc. Și eu prefer \"alerga\". Dar poate ne dă Alma o explicație de ce consideră ea \"aleargă copilă\" ca fiind un ligament de neacceptat.

Mihaela, merci..
Cristina, da, uite un alt Virgil fără să fie nevoie de clonă...:)
Peta, așa da, mulțumesc pentru un comentariu bine țintit. Am să analizez ce mi-ai scris. Te mai aștept.

Știu că ce am să scriu aici îmi va crea mulți dușmani sau antipatii. Dar, cred că prefer prietenia conștiinței mele înaintea prieteniei oricui altcuiva. Vreau să precizez de la bun început două lucruri. Unu, faptul că nu pot fi suspectat de lingușire față de Radu Herinean. Doi, faptul că nimeni nu m-a rugat sau sfătuit să scriu aceste rînduri.

Vreau să încep prin a spune că eu personal sînt absolut împotriva folosirii clonelor pe un astfel de site. În opinia mea, indiferent de motivație, ele dovedesc doar un amestec de neseriozitate, imaturitate și labilitate. Repet, acesta este modul în care le privesc eu. Consider în plus că reprezintă o formă de înșelătorie. Cred că în sensul acesta a folosit Radu Herinean termenul “furt”. Mă dezamăgește Costel cînd se leagă aiurea de terminologie cînd e suficient de inteligent și știe despre ce este vorba. Și mi se pare oarecum duplicitar să vorbescă așa de vreme ce pe siteul clubliterar și-a luat toate măsurile ca să nu poată exista clone. Bineînțeles că el va spune că nu am dreptate, dar oare ne mai interesează dreptatea sau sîntem prea încrîncenați în antipatii? Indiferent însă cîtă antipatie ar avea sau nu Costel față de Radu, mi se pare cam “low” să te faci că nu pricepi ceea ce în lumea civilizată se numește MISREPRESENTATION.
Vă ofer aici cîteva definiții găsite pe web.

Mis`rep`re`sen`ta´tion
Noun 1. misrepresentation - a misleading falsehood, deception, deceit

Misrepresentation Definition
- a misrepresentation is the act of making a false or misleading statement with the intent to deceive or mislead someone.

MISREPRESENTATION - The statement made by a party to a contract, that a thing relating to it is in fact in a particular way, when he knows it is not so.


Nu vreau acum să explic de ce consider clonele o manifestare de neseriozitate, imaturitate sau labilitate dar dacă va fi nevoie o pot face...

Știu că mulți vor spune, dom\'le asta e o părere subiectivă a lui Virgil Titarenco. Și așa și este. După cum unora le “place jazzul” iar altora “raggae”.
Am să vă spun atunci o părere “obiectivă”. În lumile în care trăim majoritatea dintre noi este o chestiune de bun simț ca atunci cînd intri la cineva în casă și acea persoană te roagă să te descalți, să te descalți. Sau dacă te roagă să nu te descalți, să nu te descalți.
Siteul poezie.ro, bun sau prost, mediocru sau remarcabil, folositor sau inutil, este totuși proprietatea intelectuală a lui Radu Herinean. Așa cum casele noastre sînt proprietățile noastre materiale. El ne-a invitatat să intrăm și ne-a cerut să nu ne facem mai multe conturi pentru aceeași persoană. Nu am avut senzația că regulamentul siteului este dificil de înțeles sau că ar fi fost scris în limba chineză. Dacă aș fi invitat în casa oricăruia dintre voi și la intrare m-ați ruga să mă descalț iar eu v-aș ignora rugămintea sau chiar aș sfida-o, vă rog să îmi spuneți ce părere v-ați forma despre primii mei șapte ani de acasă?
Repet. Știu că ce am scris aici îmi va crea mulți dușmani și antipatii dar eu așa văd lucrurile. Vreau să v-o spun cu tot respectul, această “lejeră” abordare pe care o avem noi românii față de lege și regulament în principiu a făcut, face și va continua să facă, ca Bucureștiul să nu fie Viena, România să nu fie Austria iar românii să fie priviți așa cum sînt priviți. Prețiozitatea, cinstea, etica și respectul celorlalți vin la pachet în lumea noastră.

Vreau să mai adaug cîteva remarci.
Lui Jupp, mă îndoiesc că prestigiul cîștigat ți-l păstrezi sau sporești prin “clonare”. Mai degrabă cred că e invers. Iar dacă nu mai ai resurse cu care să te păstrezi “proaspăt” și vrednic de a fi citit mai bine te retragi. Artificiile nu valorează doi bani. Îmi vine și să rîd imaginîndu-mi un scriitor consacrat schimbîndu-și numele sub care publică precum ciorapii. Vă imaginați că îl va mai privi cineva cu seriozitate?

Da Jupp, aici e virtualitate nu Buletin de Identitate dar eu nu mi-am imaginat că este chat de matrimoniale sau de abureli adolescentine sau IRC. Cine vrea să se joace de-a-v-ați-ascunselea poate merge acolo. În ultimă instanță virtualitatea aici pe poezie.ro eu o văd doar ca pe un mijloc către un scop. Altfel ar fi imposibil să ne întîlnim din atîtea colțuri ale lumii și să ne publicăm și citim textele. Cînd asta degenerează în jonglerii mi se pare că nu mai pot fi atent la poezie ci atenția îmi e distrasă la scamatoriile pe care le fac 75% din membrii siteului, după Costel.

Pentru Claudiu,
nu ai dreptate. Există tehnic posibilitatea clonei perfecte, fără a fi nevoie să alergi de la icafe la icafe sau sa trimiti textele altora prin email să ți le posteze. Există, dar tocmai pentru că nu vreau să încurajez asta, nu am să v-o spun. Cine se pricepe știe despre ce vorbesc.
În ce privește creativitatea, Claudiu, dacă tu ai nevoie de chestii din astea ca să ți-o regăsești nu pot să spun decît că e trist. Nu spun mai mult.

În ce o privește pe Silvia Van, nu pot spune decît că eu sînt un om foarte naiv. Am o mare încredere în oameni. Singura problemă este că atunci cînd mi-o pierd depun eforturi foarte mari ca să o mai pot regăsi. Uneori nu o mai regăsesc niciodată.

Vreau în final să precizez că nu am vrut să jignesc pe nimeni prin rîndurile acestea. Dacă cineva s-a simțit însă ofensat îmi cer scuze cu anticipație.

Pentru că ai unele idei faine dar chestia cu rima o duce în \"frunză verde lobodă/ vaca noastră-i slobodă\". Adică în lirica naivă-kitsch.
Sper să nu te fi supărat prea tare răspunsul meu

Nu prea ofer eu stele la epigrame. Dar la asta am să dau. Sper să nu se supere Ion. Dar e bună. Cum de ți-o mai fi venit și ideea asta..!

Da, așa e cînd te joci cu cioburi de oglindă. Ai numai grijă să nu te tai.
Și nu-l băga în seamă pe Anton. El nu știe ce e aia virtual și real. Dacă îl întrebi de IRC o să spună că e Intreprinderea de Rulmenți Călărași. :)))

Ding!

ui\'ce face omu\' cînd n-are cu ce să-și omoare timpu\'

Îmi place, mai ales strofa a doua și ultima. Puțin ca răsuflată chestia cu cireșii în floare, după umila mea părere, chiar dacă bănuiesc că știu ce s-a vrut incifrat aici.

Cuba bacuba

Mihaela,
îmi place părerea ta... despre florile de lotus.

Bianca,
florile?.... probabil un indian sau vreun egiptean. Sau probabil au rămas acolo de pe vremea lui Ashoka.

Miha,
unde ai fost că nu te-am mai văzut? Mulțumesc de trecere prin pădurea mea.

Liviu,
nu e nevoie de nici o scuză. Tu vezi că eu mă cam joc cu cuvintele peste tot. Cam asta fac.
Aici am încercat în prima strofă să văd dimineața pădurii din perspectiva nopții. În a doua strofă am încercat același lucru din perspectiva zilei. E foarte posibil să nu îmi fi reușit. Dar am încercat. Oricum noaptea e mai neplăcută în pădure. Mulțumesc de trecere și sper să mai vii.

Alma,
mulțumesc de cuvinte. Deși eu nu văd neaparat o legătură foarte(sic!) inacceptabilă la \"aleargă copilă\". Poate îți rămîne puțin spart în gură după ce pronunți. Oricum am schimbat. Sper să nu modifice prea mult dinamica textului.

Codrina,
te invidiez de data aceasta eu.

Flintobert,
ce știi tu... Acolo la mare cred că încă e soare. Dar sus la munte a început să miroase a toamnă după sântă Mărie.

Ioana,
felicitări mai întîi pentru colaj. Mulțumesc și pentru trecere și cuvinte frumoase. Îmi plac mai ales \"hormaoni agonici\". Ai imaginație.

:)
Nu știu Ioana. Cred că nu se văd din cauza norilor. Mă bucur că ți-a plăcut. Poate un text mai puțin tensionat, mai aerisit. De mers cu liftul prin nori.

Dana,
nu m-am gîndit la Brâncuși dar te las, bineînțeles. E și sculptorul meu preferat.

Vladimir,
verbul adulmecării l-am folosit mai jos. Poate altceva. Deși...

Alma,
done. Thanks.

Cam melodramatică spre sfîrșit Anda dar mă alătur și eu să urez La Mulți Ani maestrului sonetelor din acest an.

Deși textele în versuri se pare că nu prea mai suscită interes (mai ales în registrul romantic), totuși remarc un text frumos. Sînt unele espresii mai banale dar are o muzicalitate interioară.
Succes pe mai departe.

Unii pun texte poetice la personale, Florian Silișteanu a pus pe din înspre în de o personală la spre despre poezie. Și ne lasă să tragem și noi cu coada ochiului înspre despre lumea lui abundent dimensionalizată. Probabil că așa ajungi cînd privești frumusețea prin mulțimea de fațete ale cristalului.
Excelentă tehnica. Trebuie să respiri de două ori pe vers.
Superb:
\"s-adorm în somnul tău de dincolo de eu și tu femeie
după cum de din și înspre din peretele ce sprijină un cui\"

dar mai ales finalul:
\"lumea se închide toată
de la rădăcină taie verbul și de dincolo de somn
astăzi a murit un domn
chiar aici la tine de
și din
și în
la tine-n somn\"

Florian Silișteanu scrie o poezie distinct masculină fără a fi antifeminină:
\"îmi place să adorm în locuri după și în de și dinspre sâni
să rup din rădăcină lumea și pe tarabă preschimbată-n crini
îmi place să o rotunjesc din piatra cea de dincolo pătată
din sticla dinspre care și de din spre tine aruncată\"

Ar mai fi multe de spus dar mă opresc aici.

cu respect,

Așa e viața domnule EG. Dumneata ai fost primul care m-ai jignit cu grosolănie cînd am intrat pe poezie.ro
Gesturile mari nu se uită, așa cum probabil ai spune dumneata. Nu îmi place și nici nu vreau să vă hărțuiesc. Singura problemă e că descopăr că un text e plictisitor abia după ce îl citesc. Eu sînt convins că dacă eu aș fi scris textul acesta dumneavoastă l-ați fi taxat drept o plictisitoare litanie. Ia încercați să vă imaginați, cum ar fi fost dacă eu l-aș fi scris. Știți ce cred eu,... cred că dacă ați pune la fel de multă patimă și dispreț în procesul autocritic așa cum puneți în cel critic (și aici nu mă refer doar la comentarii ci și la texte propriu-zise) poate ar ieși ceva mai mult decît pînă acum. Dar desigur, acolo se află acel \"dacă\".