Virgil Titarenco

pe bune că m-a amuzat chestia asta, că nu știu cum să îi zic... rămîne însă o perlă naivă

textul are har deși eu aș renunța la \"semaforul\" din ultima parte.

remarc \"mi-e frig și mi-e foame de sete...\" și \"te-ai putea îneca în oglindă...\"

Mie textul, și la prima și la ultima citire îmi sugerează \"Return to innocence\" al lui Enigma.

Totodată n-aș fi scris \"Bărbații-îmbrăcați\" ci \"Bărbați-îmbrăcați\". Cred că sună mai bine și se potrivește și cu nivelul de determinare din următorul vers \"Și fete cochete\" (nu fetele, care s-ar fi potrivit cu bărbații).

Iar în strofa a doua aș fi scos \"dintr-un salt\". E în plus și ca ritm și ca prozodie.

În rest e bună, deși profunzimea ei filozofică ar cere, în umila mea părere, un text mai lung.

geea, nu sînt supărat... și nu cred că îmi place să mă \"aricesc\"... și chiar te invit să mă critici, să mă citești, după cum vrei...
întrebam, doar atît...
eu cred că a scrie e o dez-văluire a realității, nu o creație în primul rînd, ceva asemănător cu gestul îndepărării pînzei de pe o statuie terminată...
despre dacă e bine sau rău material sau metafizic să pleci, cred că e o chestiune foarte personală și nu se poate generaliza... eu nu sînt trist... mă întristează însă să văd români venind întristați de acolo... oare cînd va fi România calmă și blîndă, fără încrîncenare... mi-e dor de România din vis... dar și ăsta e escapism... mai mult sau mai puțin poetic...

uite că nu înțeleg Geea unde ai perceput tu în textul ăsta o alienare în ce mă privește. din cauza locomotivelor galbene? :)))) la întrebarea ta, cred că îți dai seama că nu se cade să răspund eu. e dreptul altora să mă judece. deși mi se are destul de hazardat să afirmi \"ce mai este cineva\". scriam cu mai mulți ani în urmă, într-un alt context că în diaspora, românismul de păstrează și se cultivă mult mai bine. pentru că aici e conștientizat (mai mult sau mai puțin). în țară a fi român este o chestie care o iei de cele mai multe ori ca ceva de apucat. aici definirea identității e o chestiune mult mai asumata și mai contemplată. și că veni vorba de pămîntul american, cred că are un avantaj, cel puțin pentru mine. te predispune la scris. spre deosebire de cel românesc care te predispune uneori și la altceva, dar nu spun aici...

apropierea și depărtarea sînt lucruri ale spiritului Geea, nu ale materiei

Adriana,
văd că recidivezi. după cum vezi, recidivez și eu. nu știu ce am azi de scriu. probabil cele două locomotive galbene Santa Fe. Paradoxal, nu? Sfînta credință a neloialităților...

Alina,
textul acesta e unul dintre acelea de care îmi e puțin frică. frică să nu cumva să fie adevărat. ca și cum te-ar pîndi pe la spate. îl simți dar nu îl vezi. merci de trecere.

personal cred că e doar un sketch și s-ar putea construi mai mult pe schelet, e prea subțire. totodată mi se pare prea comună expresia \"șoapta de șoapte\", apoape adolescentină.
titlul promite mult. aștept textul

Adriana,
mă faci să zîmbesc. desigur ești foarte aproape de adevăr. e una din acele zile cînd mă obosesc cuvintele. e luni

Viorel,
știi, am oroare de cîinele acela. poate de aceea îl țin dincolo de ușă

și cine e domle acest \"profesor\" Oană, în urma căruia noi muritorii de rînd nu se cade să mai avem nimic de spus, decît să cădem emoționați pe spate în cel mai pur și autentic mod pelasgic? Chiar mă faci să rîd poftă. Cu siguranță e incurabilă această tendință a temenelelor în România, cultul \"autorității\" în domeniu. E penibil să îți imaginezi că o țară cu astfel de apucături își poate imagina o integrare în Europa civilizată. Dar cu siguranță că pe mulți nici nu îi interesează chestia asta. Ei probabil visează la integrarea în Pelasgia sau mai știu eu ce teritoriu arian.
În ce privește bancul, Lory, te las pe tine să faci laba, că văd că te pricepi mai bine... eu am să mă ocup de călcîi... ul lui Achile

P.S.
Nu înțeleg ce ai tu cu orașul meu natal, sau ai epuizat chiar toate argumentele inteligenta și ai început să tragi așa pe unde apuci...

Oh, my gosh. This is really funny. Deci toată chestia asta cu pretenție de istorie se bazează pe o coincidență fonetică cu o... legendă.
Hai să ne mai gîndim la cîteva:
- Ducth (se pronunță daci) (olandezi) - copii zeului de undeva din Vede
- british - (se pronunță britiș) - deci este combinația b\'rit+iș care în ebraică ar suna cam așa: legămînt+bărbat=poporul legămîntului, deci englezii și prin extensie americanii sînt semințiile \"pierdute\" ale lui Israel.
- în limba engleză booze înseamnă... știți voi ce. - localitatea Buzău este o dovadă a faptului că drogurile se traficau prin cotul Carpaților din evul mediu.
- Canada=cana+da - poporul celor care folosesc mult cana sau cănile.
- asta mă duce cu gîndul la Cana din Galileea unde Mîntuitorul a transformat apa în vin. De acolo vine vorba la tracormâni despre \"o cană cu vin\"
- Dar probabil că mulți nu știți despre înrudirea getodacilor din Transilvania cu puritanii din Pennsylvania. Prefixele s-au alterat în timp dar sistemul democratic și pluralist introdus de William Penn a fost de fapt venit de la daci. De unde se deduce că și William Penn a fost de fapt dac.
- Iași - înrudit cu englezescul YES. De aceea și moldovenii îl pronunță IEȘI. Dovadă a faptului că popoarele britanice se trag din berladnicii de la nord de Bahlui.


Hai că mi-ai stîrnit imaginația, cred că am să scriu o parodie pe chestia asta.

P.S.
și încă ceva, poporul trac vine de la \"poporul cu trac\" adică cu emoție, sentimental, emotiv, sensibil, poetic... de aici vine chestia cu Miorița și legătura cu spiritualitatea indiană și cu dispariția indienilor Anasazi în America de nord, popor foarte sensibil estetic care a dispărut fără urmă acum vreo mie de ani. Probabil i-a luat Zamolxe și i-a dus la Săpînța. Nu se știe dar se cercetează...

În ciuda faptului că și eu am avut pe parcurs unele \"incidente\" cu unii douămiiști, părerea mea este că textul de față nu tratează despre ei. Curentul există și deși e destul de teribilist și vulgar uneori, are totuși identitate și chiar talent la unii. Textul de față tratează un caz penibilo-primitiv pe care sînt convins că cei mai mulți douămiiști l-ar repudia. Și repet asta deși, așa cum spuneam, nu am avut și nu am cele mai bune relații cu unii dintre ei. Dar nu e cinstit să asociezi această caricatură cu douămiismul.

Un al lucru care mi-a atras atenția aici în text, în unul din primele comentarii, la Adelina Ionescu, este menționarea și așa zisa critică a postmodernismului. Dragii mei, vă implor, nu vă mai faceți de rîs, nu mai folosiți termeni sau concepte pe care nu le înțelegeți. Asimilînd teoria populară sau subintelectuală cum că postmodernismul e un fel de abureală teribilistă și haotică apărută în ultima vreme, nu faceți decît să vă evidențiați ignoranța. Repet ce am mai spus și altă dată, postmodernismul nu este curent literar ci un curent filozofic în primul rînd apărut în contextul anilor 50-60 în vestul Europei și este este foarte bine definit ca problematică. Este foarte posibil să nu fim de acord cu el sau cu anumite idei din el dar mai întîi va trebui să înțelegem ce înseamnă. De aceea vă încurajez ca înainte de a folosi cuvinte sau concepte, să deschideți cărți și să citiți. Așa, o vreme...

În ce privește teoria asta cu getodacii, nu mă pricep. Sînt înclinat să cred că adevărul nu este cunoscut încă. Mă tem însă că un studiu obiectiv al izvoarelor istorice (singurele în măsură să arunce o lumină asupra adevărului istoric) este foarte mult periclitat de cel puțin doi factori: unu, presiunea emoțională a orgoliului românilor de a se simți peste noapte buricul \"istoric\" al Europei (tocmai cînd Europa se unește, și deci își caută elemente integratoare, ce coincidență!!), și doi, fascinația occidentală și americană (vezi Marija Gimbutas) după interpretări istorice exotice și neconvenționale care să provoace publicul, și de ce nu și vînzările. Să nu uităm că și povestea cu Dracula tot Stoker și Hollywoodul a inventat-o din aceeași preocupare pentru \"estul misterios al Europei\" care pe multe hărți occidentale nu are istorie pînă în 1918.

Dom\'le, ia mai lăsați sentimentalîcurili că mă podidesc lacrimili. Era să cad pe spate de atîta emoționalîc. Io zic că Alina în sfîrșit a crescut mare, că era și vremea... Și asta e prilej de mare bucurie. Iar Hristos pe la 33 și jumătate a fost trădat de toți prietenii lui (nu numai de Iuda), așa că nu te plînge Alina că asta ne e soarta. Așa cum spunea un poet român, pe nedrept ignorat:
\"Toti sunt ca si tine: slabi si schimbatori;
Cei aproape, astazi sunt departe maine;
Oamenii-s ca norii - aburi trecatori -
Numai Domnul singur neschimbat ramane...\"

Îți doresc să rămăi veșnic copil...

Mulțumesc Alina,
îți doresc și eu ție La mulți ani!...

uite că la chestia asta nu m-am gîndit. și zici acum că am făcut imbecili pe niște călugări sau pe niște călugări greieri sau pe niște discreți imbecili sau pe niște discreți greieri sau ...? m-am încurcat, stai să o iau de la început, da\' cred că ai prin ideea... deci?

Mulțumesc Mădălina că ai pus-o și în clar.
alb negru
da, ce ne-am face fără alb și negru...

Florin,
mă mai ispitește uneori dimensiunea grafică a comunicării lirice. Mă bucur că ai trecut. Deocamdată sînt încercări.

Adelina,
nu e prima încercare de lirică vizuală pe site. Nici măcar fotografia nu e folosită pentru prima dată. Poate doar gustul de tragic fad. Ceva a la \"once upon a time in Badland..\"
mulțumesc de trecere și cuvinte

Alina,
cred că exegeza ta e mai interesantă decît textul meu. adică nu cred, sînt sigur.
despre yerba mate, nu știu, cine știe, poate undeva în viitor. e un mood special, și am impresia că trebuie să vină toamna pentru el

Enache Ion,
habar n-am. eu locuiesc la diagonala cealaltă a continentului. dar cred că au un website si au ceva contact people acolo. vezi la observatorul dot com. poate te ajută și oriana sau anca novac.
despre text, ce să îți spun... e una din diminețile mele californiene, cu ochii cîrpiți de somn
ce ai scris tu insă e cool. îmi place.

de ce ți-o fi plăcînd ție măi Lory să aberezi așa patetic va rămîne un mister pentru mine?
Da, cuvîntul propițiator nu există, sau nu s-a împămîntenit încă în limba română. Eu îl folosesc și fac această licență literară împrumutînd din limba engleză tocmai din lipsa unui termen adecvat. Probabil cel mai apropiat termen ar fi cel de \"ispășitor\" dar nu e perfect compatibil. Nu am înțeles de ce ai rîs așa. Cred că îți dai seama că în felul acesta nu faci decît să îți fluturi încă o dată ignoranța ca pe nu știu ce bravură. Pe bune că ți-ar sta mai bine dacă ai lua aminte și ai spune mulțumesc (asta dacă îl ai în vocabular, că alte expresii le-am văzut că le ai în vocabular).
Eu n-am nimic împotrivă și chiar sînt gata să cred că Isus te ascultă. Problema e că tu n-ai înțeles ce ți-am spus eu acolo.

p.s.
expresia \"nu te ascult dragul meu, am avut alti oamnei aproape, care sunt in bransa, ca sa spun asa\" mi se pare o frondă mai degrabă naivă și care spune că probabil n-ai prins nimic de la acei oameni. Pe lîngă faptul că tu habar n-ai în ce măsură sînt eu sau nu \"în branșă\", ca să folosesc expresia ta pitorească.