e destul de grav dimineața

Acest peste ce s-a lasat
oasele pe taramul luminii,
el otravit cu amarul cafelei
din inaltul ferestei
si invelit in vesminte budiste
amestecate cu identice trupuri,
ca un corp inca nedefinit
cam cu o mie de laturi.
Asa am perceput aceasta poezie, stiu de ce, si consinder un gest de \"foarte mare dreptate\".Cu consideratie E.I.andreasi
P.S.stii cum pot intra in posesia \"Observatorului\" din Toronto?

Interesant acest flash al dimineții imaginate ca pe un val aspațial și atemporal, în urma căruia străzile devin oase de pește sau poate scări spre înălțimea ferestrei sau tăcerea cerului, și toate acestea din cauza \"amărăciunii cafelei\" sau a \"numerelor căștigătoare\" sau ceea ce budistul îmbrăcat în veșminte de portocal ar numi karma.

Pe când un poem yerba mate?

Enache Ion,
habar n-am. eu locuiesc la diagonala cealaltă a continentului. dar cred că au un website si au ceva contact people acolo. vezi la observatorul dot com. poate te ajută și oriana sau anca novac.
despre text, ce să îți spun... e una din diminețile mele californiene, cu ochii cîrpiți de somn
ce ai scris tu insă e cool. îmi place.

Alina,
cred că exegeza ta e mai interesantă decît textul meu. adică nu cred, sînt sigur.
despre yerba mate, nu știu, cine știe, poate undeva în viitor. e un mood special, și am impresia că trebuie să vină toamna pentru el

Multumesc mult pt. informatia in legatura cu observatorul si o sa iau legatura cumva cu ei, m-ar interesa in primul rand o carte a d-mnei Elena Buica.Cat despre comentariu, ma repet, asa am simtit si ma bucur ca ai perceput ideea.
Foarte promta comunicarea, am primit de la d-l Valeriu Cercel, anumite indicatii mai precise. Va multumesc amandoura E.I. andreasi

as vrea sa cred ca poate fi si mai putin grav, daca iti mai amintesti ca odata ca ai avut totusi si curajul sa sari de la fereastra intr-un zbor planat, ca ai vazut de sus apoi, strazile intr-un argintiu ca solzii de peste, ca portocaliul a devenit cu voia ta dulceata fina a umbrelor brune ca si o licoare de cafea, savurata printre ochii carpiti de somn, dimineata..
am vazut portocaliul acela, virgil, te vad, nu mai pot repara..:)

din drag de portocaliu,
Linea

Virgil, dar cu ce esti tu obisnuit? Cu un cer cazut printre visele tale? Sau cu ce?
Mi-a placut ce am citit aici.
drag, dana