infecția vorbitoare

In lumea plina de vocale
Eu as zbura ca un golumb,
Dar la picioare am ocale
Consoane reci, turnate-n plumb.

Usor retorica, dar bine construita si placuta pe ansamblu.
Frumos zis : \"drumul sărat al tăcerii\"

Atmosferă apăsătoare, metafore terifiante... Citirea versurilor tale e ca umbletul pe un drum plin de capcane. Lăsați speranța voi cei ce intrați. Abia la a treia citire mă simt mai puțin hăituită de consoane feroce și văd printr-o breșă senină, orașul vocalelor. Eu încerc să fiu mai optimistă în scrieri decât în realitate (să fie din cauză ca am număr egal de vocale și consoane în nume și prenume?) dar sper că la tine e pe dos.

stranie viziune, superba... sunete pietrificate... imi place, spui aici ceva ce eu am atribuit hidrogenului - vocala a, in saltul - transformare energetico-chimica... multumesc sincer pentru lectura acestei minuni - ma felicit ca te-am citit... nu toate vocalele sunt fluide-gazoase... dar aici in poezia ta - e o alta stare... multumesc pentru Cheiile - consoanelor pietrificate... poeziile nu sunt numai ce par a fi, uneori sunt usi deschise catre cunoastere...

Calimero - tu ești o adevărată ispită cu versurile tale cu rimă. Poate am eu o sensibilitate mai aparte pentru ele. Mă strădui să scap de retorică și se tot ține ea de mine ca scaiul.

Luminița - e a doua oară săptămîna asta cînd primesc un compliment de magnitudiena asta pe un text. Cuvintele poemului dantesc sînt un miraj pentru fiecare dintre noi care trudim primitiv în această mină de metafore.
Da, e ciudat, nu?, ne citim aici, uneori ne luptăm, ne alinăm, ne mușcăm aci, și totuși ne cunoaștem atît de puțin cum sîntem în realitate. Cei din țară măcar au norocul cenaclurilor și al virtualiilor. Dar noi, păsările rătăcitoare ale diasporei, ne lipim sufletul și retina de monitoare și... ne imaginăm. Poate dacă ar fi vreodată o întîlnire a românilor care scriu prin nordAmerica.
În orice caz, aici ai avut dreptate. E pe dos. Nu știu dacă e din cauza dezechilibrului sumei fonetice din numele și prenumele meu, dar cred că sînt mult mai optimist în realitate decît în versuri. Poate este și acesta un echilibru al contrariilor.

Marieta - știi că există în Atlanta un oraș cu numele tău?
Interesantă fascinația ta pentru apă. Mi-ai scris cuvinte frumoase. Nu pot spune decît că aș vrea ca scriitura mea să poată să continue să te bucure.

Mulțumesc vouă pentru clipa pe care ați irosit-o aici.

Mi-a ramas imaginea din \"Alien\" in minte. Interesanta alaturare de imagine si cuvinte. Unde e albastrul in acest alb si negru, consoane si vocale? Imi place metafora cu \"sarma ghimpata\" .

Virgil ai dezvoltat aici o perspectiva fara perspectiva, un soi de cusca ciudata in care libertatea isi reneaga soarta si lasa loc unei entitati primitive in gesturi si rostire, asezata parca doar pentru a ilustra ascensiunea sisifica ca si finalitate a poetului.

Ioana Camelia - albastrul e metaforic iar rostirea, Logosul și răsturnarea lui toate într-un fel elemente alien de universul nostru despre care cred că e un \"open system\".

Azrail - , și oare nu este așa?

Merci de trecere.