Poezie
Incomensurabila povară
un alt fel de rugăciune
1 min lectură·
Mediu
mi-am așezat oasele albe
pe piatra spartă de moară
ca un altar vinovat de tăcere
unul cîte unul
o incomensurabilă povară
le-am lăsat să se scurgă de așteptare
de ploi, de speranțe
de lutul fățărniciei, de ultima întrebare
și am săpat în ele cuvintele aspre
nerostitele rugăciuni ale îndoielii
iubirile de sine
ca niște ape negre de fum
și blestemele căutării de început
am pus peste ele untdelemn și aloe și sare
le-am crestat capetele cu un semn
pentru toate aducerile-aminte
pentru nefăcutele fapte de milă
și pentru nesomn
am lăsat să le bată vîntul cu neputința zborului
am hăulit peste ele răstignire de cuget
am plîns cîntecul născătoarelor
am cîntat zămislirea lacrimilor
și am strigat către Tine
să vii
să le faci Înviere...
032.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “Incomensurabila povară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/64803/incomensurabila-povaraComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DP Frumoasa curgere, semnificatii multiple, versuri care se completeaza, nimic pare sa nu fie in plus, imi place!
Remarc:
\"...le-am lăsat să se scurgă de așteptare...
și am săpat în ele...
nerostitele rugăciuni ale îndoielii...
am lăsat să le bată vîntul cu neputința zborului
am hăulit peste ele răstignire de cuget
am plîns cîntecul născătoarelor
am cîntat zămislirea lacrimilor...\"
Superba inlantuire!
Felicitari!
La re-citire!
D.D.
Remarc:
\"...le-am lăsat să se scurgă de așteptare...
și am săpat în ele...
nerostitele rugăciuni ale îndoielii...
am lăsat să le bată vîntul cu neputința zborului
am hăulit peste ele răstignire de cuget
am plîns cîntecul născătoarelor
am cîntat zămislirea lacrimilor...\"
Superba inlantuire!
Felicitari!
La re-citire!
D.D.
0
VTGabriela, Daniel.... măi ce nume frumoase aveți... mulțumesc de cuvinte. S-a vrut un fel de descărcare de am fost...
0
de ploi, de speranțe\'\',,le-am crestat capetele cu un semn\'\'
,,si am strigat către Tine
să vii
să le faci Înviere...\'\'
Frumos, frumos ca un cântec șoptit printre palme.
Gabriela