art deco I

un scenariu
despre dragoste îți scriu
cu o mînă legată la spate
ca într-un duel cu mine însumi
uneori mă trișez și aștept
îți dau telefon te iubesc pe nesăturate
apoi regret că te cunosc
și vreau să te reinventez
ca pe un mecanism medieval
pentru dat timpul înapoi
mă sufoc în acest batiscaf al poeziei
tu mă privești ca o sirenă tatuată
pe bicepsul meu stîng
îmi zîmbești strîmb
mă săruți ca o apucată
de undeva ar trebui să se poată opri
visul acesta alb negru
dar nimeni nu a compus încă
anestezia completă
pentru inimă și orchestră
de aceea singura soluție
va fi să derulăm istoria toată
și să montăm doar scenele
pe care le știm numai noi doi