două stafide din tahiri

Eu indraznesc sa dau \"primul cu zarul/ in gura pacatosului\", pentru ca nu stiu, iertata fie-mi ignoranta, de ce te-ntrebi \"djijinic\"?

In mitologia araba Djin e un spirit, ceva care animat iese din lampa lui Aladin, ca un fum albastrui; subiectul e foarte complex și chiar serios in ocultism, dar nu știu dacă asta e cuvantului folosit aici sau nu e alt cuvant cum este si scris altfel.

ăsta e. merci Elena

al doile ji poate introduce o confuzie cu un alt cuvant arab Djijin

ur right. uite dom\'le cum mi-a scapat. ma dedulceam la prea multe ji-uri. tz tz tz

\"ca pe o pojghiță de pergament îngălbenit subțire
care din voi îndrăznește\" - cred ca e bine sa lasi un spatiu intre aceste randuri.

te intrebi \"djunic\" si astepti \"ofranda\"?
stiam ca \"djinul\" e un fel de rob al altui spirit, atata timp cat nu se poate desprinde de conditia sa de a locui \"lampa\" aceea. dar, sa se inverseze lucrurile, sa alerge altii cu ofrande la picioarele sale...hmm...

\"pînă se urcă pămîntul călare pe morți\" - interesanta expresie.

nu \"dau cu zarul\", nu m-ai incitat. vreau altceva.

intotdeuna am simtit in poezia ta, ideea de sacrificiu a poetului, a celui care e in stare sa dea totul pentru un vers si pentru cei care il citesc si pentru cei care il ignora si pentru cei pe care nu ii cunoaste....

pe o bucată din sufletul meu
ca pe o pojghiță de pergament îngălbenit subțire

e loc in inima poetului pentru toate, e loc in inima artistului pentru si mai multa lumina pe care sa o daruiasca...

ca si din alte poezii ale tale, acesta e sentimentul care reiese, acesta este situlul care te defineste...


poezia e realizata simplu, construita pe acea metafora de pergament a sufletului... si curge lin precum un izvor aproape de varsare in lac...
realizari bunicele... dar unele prea lungite, stii, precum o cafea lunga... si poate cu putin lapte si zahar...
dupa parerea mea umila... putin mai multa concentrare a versurilor nu ar strica...
vorba aia... sa fie poezia precum o cafea scurta si tare, fara zahar si lapte care sa te faca sa tremuri dupa ce o citesti....

cu stima
inoni

iertata fie-mi indrazneala, mie, copilu rahitic , care indrazneste sa va comenteze cu atata placere!
m-am asezat febril as putea spune sa va sorb de pe buze nectarul poeziei, sa va admir inca o data (sa stiti ca si eu admir, putini cei drept)
am dat cu zarul 6-6 din start, aveati dreptate, toti vor sa intre-n casă, cu bocancii in sufletul-strada al poetului (ce strada, bulevard....)
am privit apusul, am inteles ca e relativ (dincolo rasarea soarele) constientizand ca din burta fiecarei femei insarcinate si nu numai stralumineaza un soare, urca o moarte .....
zilele acestea mi s-a rupt un dinte, vi-l aduc ofranda....

cu acelasi respect reciproc pentru libertatea de exprimare,
do_minus