sînt infailibil ca un papă

Mi-a plăcut din poemul tău \"anul acesta voi perfecționa întoarcerea acasă\", ca și cum ar trebui să ne pregătim rădăcinile pentru un fel de re/cunoaștere a sevelor. Maestrul Ion Marin, dirijorul, spunea că nu avem nevoie de întoarcerea la rădăcini, altfel suntem plante după cum bate vântul, nu în rădăcini stă existența noastră, ci în ceea ce noi suntem. Așa să fie?

O sugestie: în loc de \"episcopul lor\" pune altceva, de ex. \"propriul lor episcop\". În felul ăsta eviți terminarea versului în \"lor\" care nu prea face casă bună cu ultimul vers terminat în \"meu\".
Altfel, ce să spun...? partea finală mi-a plăcut mai mult, parcă e mai sinceră.
Cu stimă,
Liviu

Alina,
contrar primei impresii, acest text a fost scris într-un moment de bună dispoziție și optimism. Nu cred că ne putem întoarce la rădăcini decît eventual ca niște spectatori sau vizitatori de muzeu, muzeu de istorie. Iar istoria o scriu învingătorii, parcă așa se zice. Cred că Ion Marin avea dreptate în mare măsură. Nostalgicii au cea mai mare rată a sinuciderii nu a facerii de copii.

Maestre Antoane,
da\' ce rău ești astăzi... Adică, care va să zică ți se pare că sînt sincer doar cînd fac mișto de mine?! Am să scot \"lor\". Să fii iubit.