mărturisire

chiar dacă nu știți în lumea mea ați avut nume și chipuri n-ați purtat niciodată măști nici giulgiuri nici mănuși moi mi-ați fost frați de cruce surori ale nopții băut-am din ape de foc prelinse în semne pierdute în cîntec îndoit cu sînge albastru și ploi în sfîșierea umbrei ne-am despuiat lepădîndu-ne de carne și clipe rîzînd împreună căzut-am în aceleași sulițe zburînd aproape tîrîndu-ne pe urmele fulgerului din noi