Rugă
O, Doamne, și daca totuși exiști
Și toate-n care-am crezut pân-acum
Sunt doar himere, iluzii și fum,
Nu munți, nici ape îți cer ca să miști,
Un singur lucru-i de-ajuns, mi-e
Aici. Acum.
Suntem.
În gând sau în fapt,
Pe rând sau deodat’,
Nu știu.
Și nici nu contează.
De-ajuns doar că EȘTI,
Aici și acum,
Aici sau acum,
Ceea ce ești
Și sunt gata să iert
Jumătate
O regretabilă eroare, desigur
Cu scuzele de rigoare (cele pe care le-am mai găsit și eu la ora asta, că cele mai multe fuseseră deja rezervate) îndrăznesc să vă atrag atenția asupra unei
\"Adam și Eva\"
(Scenă în două acte și trei mișcări)
EL: (stând în mijlocul scenei, cu capul plecat, cu o figură gânditoare)
\"Dacă Adam n-ar fi mușcat, săracul, din mărul cela... Dacă l-ar fi
1 Martie
Și fu 1 Martie. Evident, trecu. Toate trec... Unele mai repede, altele mai încet, chestie de relativitate. Săracu\' Einstein... Și m-am gândit eu, așa, fără să mă pună nimeni, la ziua
Flori de castan
Afară clopoțesc argint colinde,
Castanii parcă au întinerit
Iar fulgi de nea, câți nu-i mai poți cuprinde,
Sărută-n treacăt geamul aburit.
Pe masă vinul stă în căni,
Fericirea supremă
Sunt omul cel mai fericit:
M-a lăsat mască iubita,
Banca-mi scrie că-s falit
Și mă supără gastrita.
Ieri, din casă când s-a stins
Focul pus de doi \"amici\",
A scăpat,
Glossă
Iubita mea din era glaciară,
Mai grea decât zăpada lui Villon
A mai trecut prin noi încă o vară,
Mai tristă ca un bocet în amvon.
În vene timpul curge tot mai greu
Iar fiecare
Alb trandafir
Alb trandafir uitat de grădinar
În miezul unei veri toride,
Te-ncrezi în șoapta vântului hoinar
În căutare de corride.
Te temi în schimb de câte-un fir de
Opriți timpul!
Indecent,
Telescoape scrutează mereu
Universul latent;
Mii de savanți coboară,
Tot mai adânc,
Spre matricea primară.
Filosofi lansează frenetic
Ipoteze și
Îmi făceam cândva veacul printr-o redacție. Nici acum nu cred că mi-e foarte clar dacă am plecat eu sau am fost dat afară. E mult de-atunci (nici nu se inventase PRO TV). Știu doar că mă oripila de-a
...................................................
Protestez vehement împotriva curgerii timpului:
Viața mea e prea scurtă să pot ridica piramide!
Notați că refuz zarul soartei aceste
Diacriticele nu sunt acasa. Se intorc dupa alegeri.
S-a racit vremea. Incet dar sigur, s-a pierdut timpul. Productia mondiala de franghie a crescut, dar continua criza sapunului. S-a prostit
Afară urlă timpul, iar clipe albe cad
Și-n sobă focul arde amintiri de brad
Ce născocesc himere dănțuind haotic,
M-ademenind în jocul lor demonic.
Să le-nsoțesc? Unde m-ar duce? Spre ce
Ninge.
A trecut Mărțișorul de mult...
Tăcut,
Nebăgat în seamă.
Ninge acut.
Ninge cu furie în strada.
Și cu ură,
Poate și cu zăpadă.
Cu zăpada amintirilor...
Amintirea unui sfârșit de
Exploatând în special comicul de situație și în parte pe cel de limbaj, sceneta se adresează capacitaților interpretative ale elevilor de la sfarsitul ciclului gimnazial. Si parintilor acestora,
Katarsis
Miracol efemer al legilor eterne,
Aripa tremurândă caută spre soare
Din focul care urlă încă după carne
Și fiecare clipă-i nouă sărbătoare.
Lungi săbii
VR