Poezie

Mărite cenzor, îndurare!

Ce lerui ler caut eu in Atelier?

1 min lectură·7 martie 2011

Mediu

Mărite cenzor, scumpe tare,

Ce onoare, ce-ncântare!

(Îmi tremură și eul liric,

Parc-ar fi delir oniric!)

Voiesc să-ți zic, prealuminate,

Că-ntr-o lume fără coate,

Pe ochii mei, parol, maestre,

Ai avea statui ecvestre.

Din păcate, mult preasfinte,

N-ai noroc, dar ține minte:

Brazii dacă n-ar mai fi pe lume

De Crăciun am lua salcâme,

Zău! L-am vopsi, i-am da și lustru,

Scumpul meu cenzor ilustru,

I-am cânta și „Lerui ler”...

Nu l-am ține-n ... „Atelier”.

Mult mi-e greu și peste poate,

Mult iubite și stimate,

Ve-ve-ve punct Agonia

S-o confund cu-Academia...

Că știu și zic: Nu sunt Arghezi,

Nici n-am liră ca aezii,

Da’ să-l preferi mata’ pe-Axinte?

Jale, domnu’ președinte...

Că pot și eu, o vezi prea bine,

Scumpe... (și-alte sinonime),

Sincer să te laud, gratis chiar,

Pe link-ul... universitar.

Mărite cenzor, cu uimire

Mă trezesc din adormire

Și mă semnez așa, colea:

„Le Roi Artour al cincilea”.

002.142

Viorel Rotaru. “Mărite cenzor, îndurare!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-rotaru/poezie/13973867/marite-cenzor-indurare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.